De dimineață se simțea o cădură puternică în aer. Eram absolut sigură că nu fusese aşa cald ziua trecută. Eram transpirată respiram greu. Vedeam uşor în ceață. Căutam sursa acelei călduri. L-am zărit pe Natsu şi am alergat spre el. Se uita la ,,tavanul" peşterii, mai exact, la nişte picături roşu-portocalii care cădeau de sus. Când făceau contectul cu pământul, se întăreau, şi arătau ca nişte pietricele mici. Erau picuri de lavă. Probabil un canal plin cu această substanța se afla deasupra noastră, ducând la gura unui vulcan. Ciudat faptul că nu se aflau vukcani în apropiere.
Ne-am continuat drumul de parcă nimic nu s-ar fii întâmplat. Înaintam în direcția opusă celei din care am venit. Era un tunel întunecat, cu pereți din piatră caldă, aproape fierbinte, plin cu abur şi aer cald. Nu ştiam cam cât de lung putea să fie, dar ne-am asumat toate riscurile şi am început să străbatem tunelul.
Nu ştiu exact cât timp a trecut, dar sunetul unei ape curgătoare era din ce în ce mai puternic. Căldura creşea pe măsură ce prcurgeam drumul spre ieşire. De unde stiam că acesta era drumul spre ieşire? Păi nu ştiam. Aveam încredere în instinct.
Am simțit cum ceva fierbinte îmi acoperă labele picioarelor. Era un pârâu, care probabil făcea contact cu canalul de lavă, şi traversa acest tunel. După ce am traversat pârâul, am observat cum direcția tunelului se schimba. Acum urcam.
Pe măsură ce urcam, temperatura scădea considerabil. Oare ne apropiam de ieşire?Mă scuzați că nu am mai scris, dar este perioada tezelor. După ce voi da şi teza la mate, cred că voi posta mai des. Stiu că înțelegeți deoarece toți trecem prin asta.
Vă rog nu uitați să scrieți în comentarii dacă aveți ceva să îmi spuneți şi dacă merită sau nu să continui această carte.
Şi, desigur, vă mulțumesc pentru toate voturile pe care mi le-ați oferit până acum. Vă pup :*