Fiica unui Shinigami..

XVIII

-Pai...nu este asa grav, s ar putea trezi in orice moment si sa fie totul bine sau...-Doctorul

-Sau ce, domn' doctor??-Eu

-Ar dormii pana cand corpul se vindeca de-a intregul...dar nu stiu cand ar fii sa se trezeasca domnita.-Doctorul

-Ok...dar prietenul meu??-Eu

-Prietenul tau este bine, s a trezit are doar rani nimic mai mult! -Doctorul

-Multumesc!-Eu

Îl conduc pana la ieșire și după ce pleacă m-am îndreptat spre camera unde era tata și Will, ajunsă acolo intru încet in camera și îl văd pe Will cum încerca sa își găsească ochelarii care picasera pe jos. M-am apropiat de el și i-am înmânat ochelari.

-Multumesc Gillian!-Will

-Cu placere! Cum te simți? Ești mai bine?- Eu

-Sunt bine, ma simt mai bine! Multumesc pentru îngrijorare!-Will

-Nu ai de ce sa îmi mulțumești pana la urma din cauza mea ai ajuns aici și îmi pare rău! Dar la cât de nervoasa și suparata eram nici nu am observat ca tu și tata ați fost in camera și ca ați fost răniți...-Eu

-Gilly lasa asta acum! A trecut eu sunt mai bine iar tatăl tau o sa se refacă! Îți promit!-Will

Spune și ma ia in brațe.

-Mulțumesc, chiar aveam nevoie de asta. -Eu

-Am văzut ești așa deprimata din cauza ca eu și Undertaker-san suntem loviți, dar totul o sa fie bine! Si din ce am înțeles de la Undertaker-san o sa trebuiască sa pleci, cât o sa fii plecată am eu grija de tatăl tău!-Will

-Will nu te obosi având grija și de tine și de tata! Ma duc sa vorbesc cu șeful de la sediu ca sa le deie la Grell și Ronald un concediu ca sa aibă grija de voi!

-Bine..-Will

Îl las pe Will în casa și plec spre sediu Shinigamiilor ca să vorbesc cu șefu. Ajungând acolo ii vad pe Ronald și Grell ieșit foarte nervoși și supărați, ma îndrept spre ei și le fac cu mana ca să se oprească acolo unde erau.

-Ce sa întâmplat ce sunteți asa nervoși?-Eu

-Șefu a zis ca lucram toată săptămâna fără oprire și fără pauze 🙄🙄-Ronald

-Pff naspa de voi, dar oricum scăpați de asta.-Eu

-Adica? Și apropo ce cauți aici?-Grell

-Sunt aici ca să vorbesc cu șeful vostru sa va deie liber! Tata cu Will sunt răniți grav iar nu pot sta sa am grija de ei ca plec impreuna cu Anna în lumea oamenilor! Și vreau ca voi doi pana vin înapoi sa aveți grija de ei și de casa, asa ca haideți după mine ca vorbesc și după sa plec ca deja ii târziu!-Eu

Cei doi nu mai zic nimic și ma urmează pe holuri. Ajungând în fata usei a șefului de secție m a luat panica fiindcă încă nu știam încă cum o sa ii propun sa ii lase pentru o săptămână liberi pe cei doi doar din cauza ca eu plec. Mi-am luat inima în dinți și am bătut la ușa, ce o fi o fi! Auzind "Întra " nici nu am mai stat pe gânduri și am întrat cu băieți în urma mea.

-Buna ziua!-eu

-Bună draga, baieti ea ii un nou Shinigami?-șefu

-Nu domnule, este fica lui Undertaker sau 136649.-Ronald

-Stai puțin, copila aia nu era moarta? Și cum de este aici, pentru ce? Vrei sa reintri în slujba de secerator?? -șeful

-Momentan domnule nu vreau sa îmi reiau slujba de secerator dar am venit sa va cer ceva...-eu

-Spune, pentru tine orice!-șefu

-Ați putea să le dați celor doi de lângă mine liber timp de o săptămâna cât eu sunt plecata ca să aibă grija de tatăl meu și de William T. Spears!

-De ce? Ce s-a întâmplat cu cei doi?-Șeful

-Am avut o bătaie cu un demon în conac și...

-MA CE? TU ESTI NEBUNA? WILL II BINE? ANNA II BINE??!?!!?!?!-Grell

Ok tocmai ce m am speriat de moarte din cauza unui prost ca el.

-Will ii bine, tata nu s-a trezit încă dar o sa fie bine, iar de Anna nici nu știu unde a dispărut, am crezut ca o plecat cu voi atunci!-eu

-Of ar fii în împotriva regulamentului sa le dau atât liber dar dacă aduc o fisa scrisa de mana de 136649 atunci nu o sa pățiți nimic!-șeful

Super deci tata când te trezești ai de scris doua foi, Will o sa primească de la medic și cam atât ca tata o renunțat...

-Mulțumesc mult domnule!-eu

-Mulțumim!-Ronald&Grell

-Hai dispăreți pana nu ma răzgândesc dar Gillian vreau sa ramai 2 secunde. -șefu

Le fac la băieți cu mana ca să iese din birou și sa ma aștepte afara.

-Spuneți!

-Draga mea, ai gânduri sa mai revii în sediu? Adică ești cel mai puternic și bun Shinigami pe care îl are institutul. Păcat ca tatăl tău a renunțat acum mult timp la asta, speram ca nici tu sa nu o faci!

-As reveni cu cel mai mare drag dar la început ați întrebat cum de nu sunt moarta, fiindcă am fost reîncărnată în lumea oamenilor. Asa ca acum am doua vieți. Cea de aici care nu știu cât o sa stau în ea și cea de acolo. Iar viata de om a mea sunt o fata de 18 ani, care merge la liceu, are prieteni, trebuie sa iasă cu ei, are părinți care își fac grija dacă nu vin acasă și din astea, dar dacă as avea posibilitatea sa stau mult timp aici fiți sigur ca o sa ma vedeți în fiecare zi pe holurile astea! Iar acum dacă ma scuzați trebuie sa plec.

-Sigur draga, mi-a făcut placere sa te revad și sa speram ca nu o sa fie ultima oara! La revedere!

-La revedere! spun și ies pe ușa.

După ușa ma așteptau cei doi care erau mai fericiți ca niciodată.

-Cei cu atâta ferici pe aici?-eu

-Suntem asa din cauza ca nu mai trebuie sa lucram!!-Grell

Am început sa rad când am auzit asta dar în timpul asta ma și grăbeam acasă ca să plec. I am luat pe cei doi și am plecat spre conac. Ajungând acolo o găsesc pe Anna pe canapea cu o cana de ceai și puțin stresata.

-Stiu trebuie sa plecam! Dar lasă-mă sa îl vad pentru ultima data, ca nu știu când o sa mai ajungem aici!-Eu

-Fugi, nu sta mult!-Anna

-Nunu! am și fugit pe scările cele mari a ale conacului.

Am deschis ușa, am întrat și l am văzut, stand în pat cu ochii închiși, cu o rana pe jumate de corp și tot bandajat,niciodată nu mi-am imaginat ca o coasa poate face atât de mult rău. Portretul mamei stătea perfect deasupra lui. Erau ca o imbratisare pe care nu o poți vedea, dar totuși era fiindcă, ea moarta, el putem sa ziceam pe podul din lumea celor vii și celor morți. Acolo unde persoanele moarte îi vad cei dragi pentru câteva ore....zile...luni...
Apropiindu-ma încet de patul lui am remarcat ca cineva ii schimbase poziția în care l am pus. Sau poate se trezise?

-Este treaz, doar doarme...

Ce naiba sa auzit? Iar acea voce de femeie.

-Cine ești?

-O sa afli la timpul potrivit! Acum pleacă, timpul de vizita sa dus, cineva te așteaptă...

De unde stia vocea asta ca eu trebuie sa plec? Și oricum avea dreptate! L am pupat în fuga pe tata pe frunte și am plecat.