Fiica unui Shinigami..

XIX

Și am plecat.

Ieșind pe poarta cea mare a conacului ajungând in cimitirul din sat, am început sa ma plimb prin fata capelei pana îmi suna telefonul, era mama cred ca tocmai ce ajunsese acasă.
Ma uit la fata care nu stea foarte departe de mine, stătea jos pe treptele capelei vechi, îngândurată.

-Ce s-a întâmplat? La ce te gândești?-Eu

-Hmm, la nimic...-Anna

-Nu minți, te vad prea așa...-Eu

-Nu știu ce ii cu mine, oricum hai sa mergem ca o sa ne caute ăstea!-Anna

-Okk, apropo...mi sa schimbat parul?-Eu

-Da, dar mie?-Anna

-Yes!-Eu

Am început sa radem amândouă și am luat-o la pas pana acasa. Acolo ne am luat în brate și fiecare pe drumul ei, adică eu în casa și ea încontinuare pe drum pana acasa la ea.
Ajung în casa și dau de părinți mei, ii i-au în brate și încep sa îmi povestească ce au făcut cât erau plecați. Treaba ciudata era ca nu știam ce sa mint dacă ma întrebau ce am făcut eu, dar norocul o fost ca nu m-au întrebat.

-Draga mea știi ca vine începutul de scoala și ar trebuii sa îți faci stocul la caiete, pixuri și ce îți mai trebuie și la haine bine înțeles.-Mama

-Stiu mama...

-Asa ca m am gândit sa mergem mâine în oraș și sa îți cumpărăm, tot ce îți trebuie.

-Okk, pai atunci eu ma duc sa îmi fac baie și ma pun sa ma culc! Noapte buna!-eu

-Noapte bună!-spun cei doi la unison.

Îmi fac baie, îmi termin rutina de seara și în pat cu mine.

După un an:

Era din nou vara, soarele ardea foarte tare, iar eu eram în clasa ma cloceam de cald!
Cum muream de cald am ieșit afara pe hol dar când am deschis ușa m am trezit cu niște apa pe rochia mea preferata!

-Scuzeeeee!!! Îmi pare rau, foarte rău!!-???

Era o fata de la mine din clasa, nu vorbisem cu ea pana acum, bine nu prea vorbesc cu nimeni din clasa. Dar lângă ea mai era și un băiat care cred ca și el era din clasa...

-Scuz-o te rog, e mai împiedicată de fel!-???

-E okk, dar acum ce fac? Rochia mea încă e uda!!! Și apropo eu sunt Miha.

-Eu sunt Silviu, iar ea este Sara! Ne pare bine! Iar cu rochia...

-Iar cu rochia o sa ți-o usuc eu cumva, haide în clasa sa îl întâlnești pe Venti!- Sara

-Cine e venti?-Eu

-Nu îl știi pe Venti din genshin?-Sara

-SARA TERMINA CU GENSHINUL TAU!!!-Silviu

-Lasa-ma naibi Silviu! Tu cum ești cu Naruto! Ha cum ești!-Sara

Ok îs interesanți dar și ciudați copii ăstea.
Intram în clasa și ne apropriem de banca lui Sara, stătea fix în statele clasei retrasa de toți. O înțeleg sincer la ce clasa avem și eu m as baga într-un colt și as rămâne acolo. Scoate un ventilator micuț de mana și mi-l întinde, sincer nu as folosi asta dacă rochia de pe mine nu ar fii singura îmbrăcăminte normala pe care o am la mine, mai am și costumul de Shinigami, da ați auzit bine acum câteva luni m am întors în lumea aia și m am băgat din nou ca colector de suflete. Doar ca lucrez numai noaptea, ziua trebuie sa fiu în lumea oamenilor, la scoala, acasa cu părinți, și la ieșiri cu prieteni ( bine astea cam cad ca nu am prieteni prin oras) dar în timpul liber sau al nopții sunt cel mai puternic colector de suflete aka shinigami! Dacă va întrebați dacă tata e bine sau în viata, da este bine, aparent si-a reluat de curând munca de om al pompelor funebre și totul merge bine în lumea aia. Asa revenim în lumea normala, ii iau ventilatorul si încep sa îl flutur pe lângă porțiunea uda a rochiei, noroc ca este un albastru regal si nu prea se vede ca este uda, dar totuși se simte îngrozitor pe piele.

-Mulțumesc Sara! Îți rămân datoare!-eu

-Dacă vrei sa ii ramai datoare ce ar fii sa ieși cu noi după ore la un suc, și sa ii iei un suc ceva. -Silviu

Mda era de așteptat sa vrea sa ieșim, pff oameni, acum ma gândeam ce program am, dar din ce îmi amintesc știu ca de amiaza îs libera iar dacă ma înșel asta e, ma iartă Grell ca face lucru în plus.

-Sigur, atunci după scoala doar ca nu o sa pot sta mult.

-Cat poți e destul...-Sara

-Atunci asa rămâne după ore ne vedem la cafeneaua din centru. -Silviu

-Nu-i de parca ieșim deodată din aceasi clasa sau nu-i de parca suntem în aceasi clasa! -Sara

-Exact are dreptate!-Eu

Și uite asa cei doi ma pot numi prietena lor, păcat ca trebuie sa fiu falsa cu ei, chiar sunt de treaba, îmi amintesc de Grell și de Will.

După ore:

Termin orele și ii aștept pe cei doi în fata clasei, dar pana sa vina ei în fata mea apare un carnețel cu un bilet, mda mulțumesc Grell ca îmi trimiți și biletele, dar mi am dat seama cam târziu ca carnețelul plutește în fata mea și cineva poate sa îl vadă. Asa ca odată ce am auzit ușa ca se deschide l am luat și l am ascuns.

-Ce a fost aia?-Silviu

-Ce?-Eu

-Ce tocmai ai luat în mana și ai ascuns?-Silviu

Ok are niște ochi ageri, ar trebui sa am grija la el... poate puțin mai multa grija cu lumea cealaltă.

-Nimic, ți s-a părut!-Eu

-Silviu lasă fata în pace, o speri, iar tu si demoni tai!-Sara

Hmm demoni, deja mi se face greata!

-Haha demoni, creaturi care nu exista!-eu

-Ba da exista dar trebuie sa crezi în ele ca să le vezi!-Silviu

Hmm pe bune, ar trebuii sa ii fac cunostiinta cu Sebi sau cu Clau :))

-Ok terminați cu creaturile astea ca deja mi-e frica!-Sara

-Bine gata, mergem?-Eu

-Desigur!-Sara și Silviu

Am plecat spre cafenea, dar când sa ies pe poarta liceului vad un par roșu care ma lăsat masca, și în gânduri adică ce ar cauta Grell aici, doar nu a venit după mine, i-am zis clar sa nu vina după mine în lumea asta chiar dacă este un mort în apropiere....

-Auziți...-Eu

-Spune!-Sara

-Pot sa ma duc înainte? Trebuie sa sun pe cineva și de aceea...-Eu

Sper sa meargă minciuna🙏🏻

-Desigur! Silviu

Cum am auzit răspunsul am și luat-o la fuga dar când dau coltul nu dau de Grell dar nici parul ala rosu nu îl mai vad...