Down with the Fallen

Capitolul V

Dupa ce am luat partea la o alta sesiune de condus haotic, am parcat insfarsit in fata unui "restaurant" mare, foarte luminat pe din-nauntru si plin ochi de oameni veseli. Miroasea asa bine, incat gura incepuse sa imi saliveze instant.
"Ce bine miroase!" spun inspirand profund.
"Stai sa vezi ce gust are manacarea!" a spus ea inchizand usa masinii.
Pe masura ce ma apropia de restaurant realizarea m-a lovit.
"Hai mai bine sa nu mergem la restaurantul asta." ii spun eu lui Kate, luand-o de mana si tragand-o inapoi la masina.
"Ba da! Haii!" a spuse tragandu-ma catre restaurant.
"Ba nu, nu intram acolo!" i-am spus tragand-o in partea opusa.
"Hai mai! Stiu ca ai fobie de oameni si asa, dar tre' sa treci peste, fata!" mi-a spus ea oprindu-se.
"Nu e de asta dar..." am incercat sa ii explic.
"Atunci hai! Daca nu iti place, iti promit ca plecam. Dar chiar trebuie sa incerci asta! Pentru mine" spune zambind dragalas" te roooog!" continua prelungind ultimul cuvant.
"Bine! Dar daca zic ca plecam, plecam!" am incercat sa ii spun pe un ton amenintaor dar am esuat. Nu ii poti rezista ei.
"Ok!" spune pe un ton ascutit de entuziasm, sarindu-mi in brate. "Acum hai!" continua mergand in fata catre restaurant.
Nu am ce sa zic, arata foarte frumos restaurantul. Si miroase de doua ori mai frumos. Am urmat-o pe Kate catre o masa libera si ne-am asezat. M-am uitat cu atentie imprejur, dar nu l-am putut zari pe Mattew. Ma rog, sa fi plecat.
"Deci." a rupt Kate tacerea. "Tu de unde esti?" m-a intrebat ea curioasa.
"Vin de foarte foarte departe. Am ajuns din greseala aici, si sunt cam pierduta. Nu am pe nimeni aici.." ii spun, facand o pauza ca sa ma adun. "Mama si sora mea au ramas acolo, iar eu am fost trimisa aici. Mi-e atat de dor de ele... Nu stiu daca o sa le mai revad..." am recunoscut. Niciodata nu am incetat sa ma gandesc la ele si la faptul ca nu am putut sa imi rau adio, sa le mai strang o data in brate.
"Stiu prin ce treci.." mi-a spus ea oftand. "Asa ca hai sa nu mai vorbim despre asta acum. Alta data. Acum..." spune facand o pauza, ochii ei stralucind. Se uita atenta la ceva din spatele meu.
"Ce e...?" am intrebat intorcandu-ma sa vad la ce se uita. Cu doua mese in spatele nostru era un om inalt, cu parul negru ca taciunele imbracat cu o camasa alba, blugi negri si un sort negru legat in talie, care tine in mana un canetel pe care nota ceva. Era Mattew.
"Kate.." o strig eu incet, incercand sa fiu cat mai discreta, dar fara rost. "Kate..!" ea nimic. "Kate!" o strig insfarsit tare incat sa auda.
"Ce?!" spune ea iritata, uitandu-se la mine.
"Nu te mai holba. Hai sa plecam. Nu imi place aici!" ii explic in graba.
"Ce? Nici gand. De abia am ajuns. Nu poti face fite d-astea, mai!" spune ea suparata.
"Dar ai spus ca daca nu imi place, putem pleca!" ii amintesc eu.
"Da. Dar daca ai un motiv real. Care e motivul tau?" ma intreba ridicand o spranceana la mine.
"Motivul meu e ca nu imi place aici. Miroase ingrozitor." ii spun incercand sa ma prefac dezgustata.
"Oh, ma lasi?! Tocmai ce ai zis ca miroase excelent!" spune ea si, pe buna dreptate: miroase delicios.
"Ei bine, m-am razgadit. Acum hai!.." ii spun dar nu apuc bine sa termin ca ia striga.
"Chelner!"
De noi se apropie un om inalt, cu parul destul de lung, blond si cu ochii verzi, dar nu ca ai lui Kate: un verde mai putin intens si patrunzator. Era imbracat in aceleasi haine ca ale lui Mattew, doar ca el nu avea acele desene pe maini.
"Va pot lua comanda?" ne-a intrebat el amabil.
"Da.." spune Kate intr-un fel dezamagita, dar si-a revenit repede. "Am vrea doua portii de paste. Specialitatea bucatarului!" spune Kate, iar blondul noteaza ceva pe carnetel.
"Altceva? Ceva de baut?" ne intreaba el, privindu-ma atent in ochi. Avea o privire asa calda si blanda.
"Nu..adica, doua ape plate." spune Kate.
"Ok. Atat?" intreaba el.
"Da, multumim." raspunde Kate, oferindu-i un zambet. El se indeparteaza, lasandu-ne singure.
"Tipul ala era Jake. Am vazut ca te tot holbeai la el." imi spune Kate, parca citindu-mi gandurile.
"O..! Pai e, dragut.." ii spun balbaindu-ma.
"Dragut?! E super sexi, ma lasi?!" spune Kate revoltata.
"Cum zici tu.." spun eu incepand sa rad.
"Sa vezi ce buna o sa fie mancarea pe care am comandat-o!" spu e ea lingandu-se pe buze. "Pasta! Mama mia!" spune ea incercand sa vorbeasca cu un accent ciudat. Eu am inceput sa rad, iar ea se uita la mine urat: "Ce? Nu iti place cum vorbesc eu italiano?" spune ea incepand sa rada la randul ei.
"O ba da!" spun continuand sa radem.
Pana sa ni se aduca mancarea, am continuat sa vorbim nimicuri. Ea nu era nascuta in New York, ci in Los Angeles, dar dupa moartea mamei si surorii ei, se mutasera aici. Un an statuse degeaba, incercand sa isi revina complet. Ea mi-a vorbit despre viata ei la liceu. Avea 16 ani, ca si mine, si tocmai intrase la NYH. A propus ca era suficient timp sa ma inscriu, fiind deabia mijlocul lui iulie. Era super entuziasmata de ideea de a fi in aceasi clasa. In scoala, pe care o terminase in Los Angeles, era genul de fata timida, trista si fara prietenu, toate din cauza pierderilor suferite, dar in clasa a opta si-a revenit si a devenit super sociabila si cu o tona de prieteni. Planul ei era ca din prima zi sa fie cat ma sociabila si prietenoasa, pentru a se imprietenii cu cati mai multi. Parea un plan super bun.
Nu zic, eram atenta la ce zicea. Dar sa fiu sincera toate gandurile mele erau indreptate catre realizarea unui plan de evadare care sa includa: 1. iesirea mea de aici fara a fi observata de el, 2. evitarea lui, dar in acelasi timp 3. sa ma vada si sa il vad. Si da, nu stiu cum puteam implini 1 si 2 daca aveam si acel punct 3, dar adevarul e ca punctul 3 era important pentru mine. Am cedat repede sa ma mai gandesc, pentru ca incepea sa ma doara capul. "Ce-o fi o fi." imi tot repetam ca o incurajare. Si ghici ce? Nu mergea. Wow! Ce realizare.
Intr-un final a ajuns si mancare la masa. Practic eu nu am vazut 'chelnerul' -asa ii spuse Kate 'tipului' aluia, nu?- , deoarece venea din spatele meu. Dar mi-a fost de ajuns sa vad privirea de pe fata lui Kate. S-a imbujorat, ochii ei incepusera sa sclipeasca de emotie, si avea un zambet tamp pe fata.
"Mattew!" a spus ea sarind de pe scaun. Mattew a lasat cele doua farfurii cu mancare aburinda pe masa, si a prins-o pe Kate, care practic s-a repezit la el, luandu-l in brate. El i-a plasat un pupic scurt pe frunte si a lasat-o jos. "Te rog, te rog, te rog, nu ma observa..!!!" ma rugam in gand dar nu. Nu, nu!
"O, Daiana parca, nu?" mi-a spus el zambind doar cu colturile gurii.
"Va stiti?" a intrebat Kate uimita, nervoasa si fericita in acelasi timp.
"Nu" am raspuns eu in acelasi timp in care el a zis "Da".
"Hmm, pe care dintre voi doi sa va cred?" a spus ea intr-un fel retoric.
"Aa.. Mattew. Da, a intrat in mine in timp ce mergeam pe trotuar." ii explic lui Kate.
" ' am intrat in tine '? Daca imi amintesc bine, tu esti cea care a intrat in mine." a spus el, accentuand ultimele cuvinte.
"Ba nu!" am ripostat eu.
"Mm.. Ba da." a spus el relaxat.
"Copii! Chiar conteaza?" spune ea incepand sa rada, ignorand privirile ucigatoare dintre noi. Daca privirile ar putea omori, el clar ar fi  mort acum. "Macar nu tre' sa va mai fac cunostinta! Mersi ca mi-ati luat de pe cap aceasta responsabilitate!" spune ea razand pentru a destinde atmosfera.
"Cam asa, iubito." ii spune Mattew, luand-o prin surprindere aplecandu-se si sarutand-o. Ea isi pune mainile in jurul gatului lui, tragandu-l mai aproape.
Stai, stai, stai asa. Am rata eu ceva? 'Iubito'  ?! Cand? Ce? Mai important este CUM?!