Down with the Fallen

Capitolul XIII

O, nu. Nu, nu, nu. Nici gand sa stau eu langa Mattew. Nici vorba. Nup. Nu. Nici in ruptul capului.
M-am apropiat de prima banca de pe mijloc, aruncandu-i cea mai cuceritoare privire intristata de care dispuneam, baiatului din banca in dreptul careia ma oprisem.
"Nu ai vrea sa stai tu cu el, te rog?" l-am intrebat dulce aruncandu-i un zambet mahnit.
"Nu, doamne! Nici sa nu te gandesti, imi pare rau scumpo, dar nu." mi-a spus. Tocmai cand vroi sa ii zic ca el nu imi zice mie "scumpo", l-am auzit pe Mattew strigandu-ma cu o voce mieroasa si m-am intors abia abtinandu-ma sa nu il plesnesc, ca sa dau cu ochii de copilul raului.
"Daiana!" a spus el dandu-mi un zambet ca se poate de fals.
"Haha. Nu." am spus razand fals. M-am mai uitat o data prin clasa, cerand din priviri ajutor. Brusc din banca se ridica o fata, care la cum era imbraca, daca pot sa spun asa, era tot una daca avea sa nu haine pe ea. Avea machiajul strident, parul blond, care se vedea de la o posta ca era mai fals ca vocea "dulce" a lui Mattew, fusta care nu ascundeam mai nimic si decolteul pana in pamant. Se opropie pe tocurile ei de 20 de centrimetri de banca lui Mattew, trantindu-si geanta roz fosforescenta si aplecandu-se ca sa i se vada decolteul si posteriorul, intr-un mod nemaipomenit de lasciv.
"O sa stau eu aici." a spus cu voce pitigaiata. O urasc pe pitipoanca aia desi nici macar nu stiu cum o cheama. Inca.
"Sau nu." a spus Mattew impingandu-i geanta pe jos. "Iti vedea tatele destul de bine si din spate Melisa." a spus, starnind rasete din partea clasei. O doamne, cat de bine m-am simtit sa ii vad fata babuinului aluia cu tocuri.
"Doamne, ce bou esti! Cum iti permititi!" a spus ea pe un ton foarte ofensat. Rectific. Nu ton. Mai mult un strigat de animal strangulat. Da, asa e mai bine zis.
"Macar eu imi permit haine intregi." a spus calm Mattew, plimbandu-si ochii pe corpul ei.
"Ai ceva impotriva cu hainele mele, porcule? E lasa, ca mai vedem noi! Nu mai pupi tu asa ceva, hai pa!" a spus intorcandu-se si iesind din camera, cu ceea ce ea ar vrea sa fie o "iesire dramatica." In schimb toata lumea a izbucnit in ras. Dupa ea s-a repezit in fuga pe tocuri periculos de inalte, o fata la fel de falsa ca Melisa, fiind parca disperata ca si-a pierdut sefa.
"Catea." a spus Mattew incepand sa rada si el de Melisa.
Aveam de ales: ori cu Mattew in banca, ori sa stau in banca singura, unde statusera alea doua. O sa aleg singura, te rog. Mi-am pus lucrurile pe banca, asezandu-ma obosita pe scaun. Mattew s-a ridicat brusc, venind hotarat catre banca mea, cand minunatele printese s-a intors luand loc repede in fosta banca a lui Mattew. Atunci a aparut si profesoara care a luat loc la catedra, si a certut ajutorul unor elevi ca sa scape de cartile mari si grele pe care le cara in maini. Nu am avut timp sa obictez la faptul ca, in final, tot cu Mattew stateam.
"Care e problema ta?" am soptit enervata la el.
"Nu am absolut nicio problema, mersi." a spus si puteam observa, desi il priveam din profil, cum ranjea.
"De ce nu ai stat cu aia in banca? Pana la urma e genul tau de fata." am spus enervata.
"Genul meu de fata e iubita mea. Nu pot sa o insel pe Kate." a spus. Sa ghicesc, asta e o revansa cand am zis ca "e iubitul lui Kate si sa se poarte ca atare"?
"Ă, cred ca ai facut-o deja." am spus enervata.
"Nup. Fete ca aia sunt peste tot. Asta nu inseamna ca o insel." a spus simplu.
"Bine, trecem peste. Si asa nu aveam chef sa vin la cursul asta. Nici nu stiu cum am ajuns aici!" am raspuns, indreptandu-mi atentia catre profesoara de la catedra.
"Destinul." a spus simplu, scurt.
Pe parcursul orei am facut tot, tot, posibilul sa nu fie nevoie sa vorbesc cu el. Si am reusit. Pana intr-un punct.
"Deci, cum va spuneam copii. La acest curs pe care sunt incantata ca foarte multi l-ati ales, nu este vorba doar de literatura, cu sensul de carti si continut, putina interpretare si atat. La acest curs vreau de la voi comunicare, dezbatere, sustinere de idei. La ore am vazut ca se pune accent ca toti sa faceti la fel, sa aveti acceasi idee, acelasi punct de vedere. Aici, luati puncte in plus pentru cat mai multe idei distincte, de preferat in contradictoriu. Mie una mi se pare o idee buna, ce ziceti?"
"Total de acord." a raspuns brusc Mattew de langa mine, atragand majoritatea privirilor asupra lui.
"Foarte bine Mattew. Daca toti ti-ai exprimat opinia, ca tocmai ce zisesem, de ce nu ai aduce si argumente?" a spus profesoara facandu-i semn sa continue.
"Sunt de acord. Nu mi se pare ok faptul ca profii vor ca toti sa fim unul si unul sa fim toti. Sa gandim la fel. Nu sunt pentru." a spus simplu, lasandu-se pe spate in scaun.
"Da, si eu cred la fel! Mi se pare super ca putem sa ne certam pe tema unor carti!" a adaugat o fata din prima banca din randul de la geam.
"Pai bine, si, le spunem. Dar daca nimeni nu e de acord cu viziunea noastra?" a intrebat un baiat din a treia banca.
"Nu conteaza. Unii pot avea si viziuni proaste asupra lucrurilor. Nu trebuie sa ii judecam." a spus Mattew privindu-ma in ochi
"Nu exista vizunii proaste sau viziuni bune aspura unui lucru. Exista doar oameni care sunt incapabili sa accepte ca exista mai multe puncte de vedere." am spus privindu-l inapoi. Un suras triumfator imi juca pe buze, asteptand contra-atacul lui.
"Aici are dreptate Daiana. Trebuie sa invatati sa respectati opiniile celorlati. Nu sa fiti de acord cu ele, ci doar sa acceptati ca exista si altceva, din perspectiva lor." a spus profesoara in incercarea de a calma spiritele. Deja iubesc cursul asta.
"Bine, sunt de acord cu opinia ta gresita, Daiana. Nu toti vad adevarul dar respect faptul ca ai incercat." a spus Mattew pe acelasi ton sarcastic pe care l-am folosit si eu. Am auzit rasete din clasa.
"Si eu respect faptul ca esti atat de ingust la minte incat sa vezi ca am dreptate, dar ce sa ii faci. Nu toti pot vedea dincolo de opinia lor proasta." am spus ridicand din umeri. Alte rasete se auzira. Faceam un adevarat spectacol aici.
"Si cu toate astea nu vezi ca am dreptate. Dar normal, eu sunt cel care e 'ingust la minte'. " a spus zambind, de parca noi nu tocmai ne certam, asteptand urmatorul meu comentariu.
"Hei, eu doar am subliniat ideea ca nu vezi. Dar admir faptul ca insfarsit ai recunoscut si tu insuti in fata tuturor." am spus oferindu-i acelasi zambet sarcastic.
I-am aruncat o scurta privire profesoarei si am vazut-o cu mana la gura, abtinandu-se sa nu rada si ea de schimbul nostru de replici acide.
"Bun, bun copii." a spus lasand sa ii scape cateva rasete infundate. "Vad ca aveti in sange arta asta. Ma bucur ca am cu cine lucra." a spus zambindu-ne. Imediat dupa asta se auzi sunetul soneriei. "Pai, cam atat pentru azi. Ne vedem data viitoare copii. Apropo, o sa discutam pe tema unei carti pe care o sa o alegem maine. Ganditi-va si voi la o propunere." a spus profesoara ridicandu-se, si cerand ajutorul unor elevi cu cartile grele. Am salutat-o si am parasit sala de curs, indreptandu-ma catre iesire din liceu.
M-am oprit pe un culoar, avand impresia ca imi suna telefon din ghiozdan. L-am lasat in jos de pe un umar, si am inceput sa il caut. Cand l-am gasit intr-un final, aveam doua apeluri pierdute de la Kate si sapte mesaje noi. Am deblocat telefon, si am inceput sa citesc mesajele primite.
"Hei, cum e la curs?" -19:45
"Mai, mai de ce nu raspunzi. Doar nu ti-ai pierdut telefonul nu? :))" -19:48
"De ce ma ignooori?? ;(((" -19:49
"Bai." -19:51
"Baa!" -19:52
"Raspunzi azii?!?!" -20:00
"Am vesit importante!!!" -20:05
"A, minunat. Nici raspunsul la apeluri nu mai e de tine, bine bine. Lasa ca te tin eu minte." -20:20.
In timp ce parcurgeam monologul impresionant al lui Kate, am simtit o persoana in spatele meu. Mi-am intors capul in stanga si am ridicat privirea, ca sa il vad pe Mattew, stand aplecat peste umarul meu si citindu-mi mesajele.
"Poti sa dai mai departe, am citit astea." a spus avand privirea fixata pe ecranul telefonului. Am sarit socata intr-o parte.
"Ce faci aici?!" am spus strangan telefonul la piept, socata in continuare.
"Pai, plecam, atunci cand te-ai oprit brusc in mijlocul drumului, iar eu asteptam cuminte sa te dai." a spus cu o voce inofensiva.
"Sau ma spionai." am spus privindu-l banuitor, inca strangand telefonul la piept.
"Sau asteptam." a spus facand un pas catre mine, reactia mea fiind sa ma dau un pas inapoi.
"Sau ma spionai." am repetat.
"Sau nu." a spus mai facand un pas.
"Bine.. Eu o sa plec acum.." am spus vrand sa ma intorc si sa plec de acolo. Se purta muuult prea ciudat, chiar si pentru el.
"Deci nu imi arati si restul?" a spus facand o fata de copil bosumflat.
"Nu..?" am spus nestiind unde vrea sa ajunga, dar totodata nu vroiam sa stiu unde vrea sa ajunga. Am inceput sa ma indreot catre usa liceului.
"Nici daca iti arat si eu?" a spus scotandu-si telefonul din buzunar.
"Nu.." am spus, simtindu-ma foarte, foarte, foarte ciudat. Eram asa aproape de usi si totusi asa departe. "Ok.. Pai pa.." am spus facandu-i cu mana.
"P..a.." a spus cu aceeasi fata bosumfalat de copil suparat ca nu a primit acadeau pe care o vroia.
"Ai o problema mintala, serios." am spus inainte sa ies pe usa, primul meu instinct fiind sa fug cat mai departe de situatia aia, care pot sa spum ca m-a.. speriat?.. un pic. Am vazut masina lui Kate asteptand la poarta liceului, un claxon puternic facandu-ma sa imi dau seama ca si ea ma vazuse si ca ma astepta. Am urcat in masina, trantindu-ma pe scaunul moale.
"Hei, ce faci? De ce nu mi-ai raspuns, mai? Esti ok? Arati de parca ai fi vazut o stafie." a spus privindu-ma un pic ingrijorata.
"Nu.. Sunt ok. Hai doar sa plecam." am spus, punandu-mi centura de siguranta. Kate a pornit in viteza ca deobicei. Am aruncat o privire pe geam catre liceu. L-am vazut pe Mattew asteptand in locul de unde plecase masina noastra, urmarind-o din priviri. Ce naiba e in neregula cu el?!