Down with the Fallen

Capitolul XII

Sunt mult prea obosita. Sunetul ceasului de pe noptiera devenise sunetul cel mai detestat de mine. Dupa ce am facut fata faptului ca trebuie sa merg la cursurile de sport, luand in considerare conditia mea fizica inexistenta, pot spune ca am avut o saptamana deosebit de interesanta. In doua cuvinte, inceperea cursurilor a fost amanata pe motiv ca, si aici vine un discurs lung si plictisitor in incercarea directoarei sa ne convinga ca "activitatea profesorilor a fost remarcabil crescuta, din cauza careia inceperea cursurilor a fost amanata cu o sapatamana". Cu alte cuvinte, nici profesorii nu vroiau sa se prezinte asa de devreme dupa vacanta la cursurile intensive.
Lucrul acesta nu a putut decat sa ma bucure. Am avut parte de o sesiune intensiva de exercitii la sala, ca sa imi construiesc o oare si ce rezistenta fizica elementara. In Rai nici macar nu prea mergeam, gratie iubitelor mele aripi. Dar acum, si nu numai in privinta asta, lucrurile au luat o impresionanta intorsatura de 180 de grade, iar tot sedentarismul meu, sa il definim asa, a fost inlocuit cu o sesiune de mers pe jos, doar ca sa ajung de aici pana doi pasi mai incolo. Pot spune, cu mana pe inima, ca nu mi-a convenit, dar ce sa-i faci.
M-am dat lenes jos din pat, frecandu-ma la ochi, si am aruncat o privire ceasului de pe noptiera. 10:30. Am destul timp. In termenii mei, cam intarziasem deja.
M-am spalat repede pe dinti si am imbracat un trening pufos si am coborat la masa, trantindu-ma pe scaunul de la masa.
"O, buna dimineata, Daiana. Te superi.." a spus Jessica cu zambetul ei cald, incercand sa se echilibreze in timp ce cara doua farfurii cu clatite, mancarea zeilor, jur, si doua pahare.
"Sigur, stai asa." am spus ridicandu-ma si luand de la ea un pahar si o farfurie.
"Multumesc." a spus, punandu-le pe masa si tragandu-si sufletul. "Ai vazut-o pe Kate?" m-a intrebat, netezind fata de masa.
"A plecag la cursuri mai devreme!" se auzi vocea lui James care tocmai intra in camera. " 'Neata, Daiana." a spus zambindu-mi, ducandu-se la Jessica si sarutand-o usor pe obraz.
"Si nu m-a trezit?" am spus uluita de performanta lui Kate de a nu ma trezi in creierii diminetii.
"Asa se pare." a spus James razand usor. "Cursuri de arta zicea ca are, nu?" a spus luand loc la masa si intinzand mana dupa o clatita.
"Da." am spus chicotind. "Ii ofer tot norocul din lume." am spus, iar James care s-a prins de aluzia mea a adaugat.
"Kate la desen? O sa aiba nevoie." a spus James razand.
Oricat ar spune Kate ca tatal ei nu o cunoste, asta e o minciuna evidenta. Da, e adevarat, nu e genul de tata model, mai ales ca e mai mereu ocuoar cu cate ceva, dar e vizibil ca isi da silinta. Atata doar ca Kate refuza cu desavarsire sa vada. Este in continuare inversunata pe seama trecutului ei. Nu am prea discutat despre asta: e un teren minat iar eu nu sunt sigura daca am casit calea potrivita le care sa o abordez. Tatal lui Kate se straduieste sa o faca pe Kate, daca nu sa uite complet, sa incerce sa ierte o parte din trecut. S-a schimbat. S-au schimbat mai bine zis. Atata doar ca, pe cate imi dau seama, rolurile s-au inversat. Acum lui Kate nu ii mai pasa, sau da impredia asta, iar James face tot ce ii sta in putinta sa ii demonstreze contrariul. Este atent la tot ce soune si face Kate, se informeaza despre ea de la profesori, prieteni, toate sursele disponibile. Poarta discutii chiar si cu mine, iar eu ma straduiesc sa il ajut cat de mult pot. Atat pe tata cat si pe fiica lui.
"Vrei sa te duca Paul la scoala?" a intrebat dupa un timp Jessica, referindu-se la soferul lui James.
"Daca ar putea, as fi recunoscatoare." am spus, luand o inchititura din sucul proaspat de portocale.
"Desigur, draga. La 11:30 e bine?" a vrut Jessica sa stie. In ultimul timp a inceput sa mi se adreseze si cu "draga", atata timp cat Kate nu era prin apropiere, si de obicei nu era.
"Este perfect. Urc sa ma pregatesc." am spus scuzandu-ma de la masa.
La 11:29 ma dadeam cu rimel, in timp ca ma incaltam si imi pieptanam parul. O scurta privire in oglinda, si am inceput sa alerg pe scari la parter, doar ca sa urc din nou sa imi iau geanta si sa ma grabesc jos iar. Aparent, conditia asta fizica e buna de ceva.
M-a aruncat in masina dupa ce am strigat un "La revedere" in fuga. La 11:57 eram in fata liceului. M-am linistit sa vad ca nu eram singura intarziata. M-am asezat cu o bufnitura pe scaunul din clasa, scotandu-mi pe masa caietele. La numai doua clipe dupa asta doamne Evengard, profesoara de engleza a intrat in clasa, asezandu-se la catedra, incepand cu bine cunoscuta propozitie "Deschide-ti cartile la pagina...".
"Daiana.." am auzit o soapta strigandu-ma si m-am intors cu fata la colegul meu de banca,care se inrosise tot. "Ai putea.. ăă.. Am puteam imparti cartea..?" a intrebat el timid.
"Sigur." i-am zambit punand cartea la mijloc intre cele doua banci.
"Precum spuneam" se auzit vocea profesoarei care vroia sa ne atraga atentia "astazi o sa recapitulam pronumele relative.."
Mi-am auzit numele strigat inca o data, doar ca de data aceasra din partea opusa a salii. Kate se uita insistent la mine, zambind cand a vazut ca m-am intors insfarsit cu fata la ea. Avea manecile bluzei multicolore, vopeseaua uscata dandu-i un aer de clovn. Am vazut-o cum imi facea semn sa fiu atenta sa prind ceva, asteptand momentul oportun, care se ivi destul de repede, cand doamna Evengard s-a ridicat de pe scaun sa scrie ceva la tabla. O biluta de hartie aruncata stramb ma lovi in umar, cazand pe jos. Am ridicat-o repede, aruncand o privire profesoarei, care era incontinuare cu fata la tabla, si l-am despaturit.
"Ce faci? A fost super tare la curs, sper ca se vede dupa manecile mele :) ".
"Bine, vad ca te-ai distrat. Sa vad ce o sa fac eu la sport dupa ore :)" am scris pe foaie, impaturind-o in grada si aruncand-o inapoi. Dupa cateva secunde, biluta, aruncata de data asta cu ceva mai multa precizie, ateriza pe banca si m-am grabit sa o desfac.
"Hai ca o sa fie bine. Mai rau ca la mine nu are ce sa fie =)
Ai, intamplator, zic si eu, o bluza la tine?"
"Nu, nu am. Ba da. Defapt am, dar am nevoie de ea la sport asa ca.. :))" am raspuns aruncand mingiuta inapoi la Kate, ca mai apoi sa o primesc inapoi.
"Haide! Ti-o dau eu dupa ore inapoi. Pana atunci nu pot sa ma fatai cu manecile astea asa!!"
"Bine, bine. In pauza." am spus aruncand-o inapoi, ca sa primesc un "Multumesc" mimat din buze de la Kate.
"Sa citeasca Daiana." se auzi vocea doamnei Evengard, iar atentia mea a fost brusc redirectionata asupra cartii.
"Unde suntem?" l-am intrebat pe Erik, ca mi-a facut semn cu creionul randul la care ajunsesem.
"Pronumele relative.." am inceput dar am foat intrerupta de intrarea neanuntata a lui Mattew in clasa.
"Saru'-mana!" a spus uitandu-se prin clasa, si am avut nespusul ghinion sa imi arunce o privire si mie. "Ne puteti da si noua o bucata de creta?"
"Nu stiu, intreaba-i pe copii." a raspuns doamna.
"Copii, imi dati si mie o bucata de creta?" a inttebat Mattew uitandu-se la noi.
"Da, imediat." s-a ridicat Kate indreptandu-se catre cutia cu creta asezata pe dulapiorului din dreapta tablei.
"Ce ora ai?" l-a intrebat doamna.
"Fizica." i-a raspuns simplu, urmarind-o pe Kate cu privirea.
"Bina ma, si ati ramas fara creta?" a continuat dialogul profesoara razand usor, in timp ce Kate ii dadea creta lui Mattew.
"Da. Doamna scrie mult prea mult." a spus intorcandu-se catre usa. "Saru'- mana, multumesc!" continua inchizand usa in urma lui, starnind cateva rasete in clasa.
"Asta asa e." a spus doamna razand, dar reveni la calmul ei obisnuit si continua cu explicatul.
I-am aruncat o privire lui Kate: era fericita. Nu am putut sa imi abtin un chicot la vederea expresiei ei, si mi-am intors privirea asupra cartii unde Erik, parca citindu-ma gandurile, imi arata spre propozitie la care facea referire profesoara.
Orele au trecut destul de repede. Nu pot sa nu zic ca nu sunt destul de facinata de cultura acestei Lumi, care, pot sa recunosc, e destul de vasta si interesanta. In pauze Kate mi-a facut cunostinta cu doua prietene, despre care imi mai povestise, dar acum a fost pentru prima data cand le-am intalnit. Lidya si Amie sunt foarte bune prietene cu Kate, si mi-a facut mare placere sa le cunosc: Lidya e o aparitia in toata puterea cuvantului. Mersul sigur pe sine si zambetul stralucitor ii fac o figura impunatoare si cu toate astea finuta, datorita formelor ample si curbate. Tinuta perfect asortata, compusa din o rochie neagra mulata si tocuri putin inalte, sunt acompaniate de bijuterii rafinate. Parul lung, negru ca abanosul, ii cade in valuri pe umerii dezgoliti, iar ochii caprui inchis sunt stralucitori, exprimand pofta de viata si totodata siguranta. Stie ca e frumoasa si nu ii e frica sa o arate, dar nu e increzuta. Spre deosebire de ea, Amie e un pic mai scunda iar tinuta ei nu e asa sofisticata, dar este la fel de frumoasa. Are trasaturile gingase si deasemenea bine definite, un zambet la fel de luminos si ochii caramelii la fel de voiosi si stralucitori. Are o figura blanda, si un fel de a fi foarte dulce. Parul castaniu deschis ii este prins intr-o coada implitita care ii cade lenes pe umar, iar buzele roz deschis sunt mereu in pozitia unui zambet binevoitor.
Sunt niste persoane deosebit de calde si foarte prietenoase. Trebuie sa recunosc, m-a incercat un oarecare sentiment de invidie, la faptul ca sunt asa apropiate de Kate. Ele sunt mult mai bune decat mine, in toate privintele. Am facut un efort de vointa sa nu plec de acolo. La vederea lor am simtit cum ma inrosesc si nu mi-am putut stapani admiratia. Nu stiu unde gaseste Kate persoane asa, dar are talent, ce pot sa zic.
"Lidya! Amie!" a sarit exstaziata Kate in intampinarea lor.
"Buna, Kate! Imi pare bine sa te cunosc Daiana." imi spune Lidya aruncandu-mi un zambet fermecator. Acum inteleg de ce toti din jur se holbau la noi, in special la ea.
"Buna." am spus timida, zambindu-le.
"Hei, eu sunt Amie. Incantata de cunostinta." mi-a spus Amie luandu-mi mana si zambindu-mi cald.
"Si mie la fel." am spus mai linistindu-ma.
"Haideti sa mergem! Pauza asta nu dureaza o infinitate. Imi pare bine ca insfarsit va-ti cunoscut intre voi." a spus Kate, luandu-ne in brate pe toate trei de-odata.
"Incet, Kate!" a spus Amie razand.
"Si eu te iubesc!" a spus Lidya razand si strangandu-ne tare in brate.
Despartindu-ne cu rasete din imbratisarea stransa, am asistat la inca o dovada a frumusetii Lidyei, care cu o miscare usoara si-a dat parul in spate, facand un grup de baieti rezemati de perete sa fluiere.
Am urmat-o pe Kate pana la o banca de pe o alee laterala, si i-am urmat exemplul, asezandu-ne si incepand sa povestim de toate. Am ascultat povesti impresionante si amuzante, la care ramaneam masca. Eu nu aveam o viata atat de interesanta. Nu aveam niciun motiv sa deschid gura sa vorbesc. Le-am fost recunoscatoare ca nici nu a fost nevoie sa vorbesc. Radeam cand se radea si ascultam cand ele vorbeau. Practic asta e povestea vietii mele. Si in Rai faceam exact la fel in grupul meu de prieteni, cu toate ca vietile acelora erau deosebit de plictisotaire fata de alea Lidyiei, ale lui Amie si ale lui Kate. O data cu soneria ne-am ridicat, fiecare mergand la orele lui. Dupa scurt timp, noi patru ne-am luat la revedere, eu si Kate luand-o in stanga iar ele doua la dreapta. Am mai mers un pic in liniste, pana ca aceasta sa fie rupta de Kate.
"Tu de ce nu ai zis nimic?" m-a intrebat.
"De ce as fi zis? Nu am nimic de spus." i-am raspuns fortand un ras.
"Ba da, ai. De parca noi avem povesti spectaculoase. Trebuia sa vorbesti si tu!"
"Nu as fi avut ce sa zic, asa ca am tacut. Pur si simplu." i-am zis razand fals. "Imi pare asa bine ca le-am cunoscut pe Lidya si Amie. Sunt foarte dragute." am spus incercand sa schimb subiectul, dar Kate nu se lasa asa usor.
"Asa esti si tu, si cu toate astea nu ai zis nimic, desi tu ai cea mai misto poveste, daca e sa o luam asa." a spus ea serios privindu-ma in ochi si oprindu-se din mers.
"Hai Kate, o sa intarziem." am spus incercand sa o iau de mana dar m-a respins.
"Tu de ce nu vorbesti? Doar nu esti timida sau ceva." mi-a spus privindu-ma iscoditor, asteptand sa vada ce o sa zic.
"Se pare ca sunt." am spus plictisita, vroind sa trecem o data peste asta. "Acum putem pleca? Vii cu mine sau ramai aici?" am spus intorcandu-ma cu fata la drum, dar ca de data asta eu am fost cea prinsa de mana si intoarsa cu fata la Kate.
"Stii doar ca putem sta aici zi si noapte, putin imi pasa. Acum raspunde-mi: ce ai de nu ai zis si tu nimic? Nu esti genul care sa taca." a spus privindu-ma cu ochii ei verzi. Ma simteam incoltita.
"Nici nu inteleg de ce iti mai bati capul cu mine. Nu sunt nici pe departe la fel de interesanta ca ele. E o pierdere de timp, sincer." am spus iritata.
"Esti geloasa." a spus cercetandu-mi expresia fetii.
"Ba nu." am spus imbufnandu-ma. "Doar am recunosc adevarul ca sa nu mai fie nevoie sa il zici tu: sunt plictisitoare." am spus incepand sa ma enervez, iritarea crescand in mine.
"Esti geloasa." a spus incepand sa rada cu pofta, iar eu nu stiam cum sa reactionez la reactia ei. "Nu pot sa cred ca tu chiar esti geloasa." a spus continuand sa rada.
"Poate ca sunt, poate nu. Acum te poti opri din ras." am spus smucindu-mi mana din a ei.
"Doamne!" a spus razand in contiunare, si puteam simti cum colocotesc de nervi si frustrare. "Nu ai de ce sa fii geloasa. Esti geniala!" a spus incepand sa se opreasca din ras. "Si in plus esti sora mea. Enervanta, pitica, fraiera si.. geloasa." a spus chicotind, dar tragandu-ma intr-o imbratisare, dar nu am reusit sa protestez prea mult. "Auzi tu la ea! Crede ca e mai putin importanta decat ele!" a spus Kate razand pe umarul meu.
"Am prins indeea. Hai sa mergem." am spus dandu-mi ochii peste cap si incepand sa merg, iar Kate a inceput sa rada iar. Am inceput sa fug pana la intrarea liceului si de acolo in clasa. Intarziasem. Ne-am scuzat si am luat loc in banca, incercand sa fiu atenta, dar in minte imi reveneau si reveneau din nou si din nou imaginile discutiei si stupiditatii mele. Imi venea sa urlu de frustrare. Sunt tampita, si buna de nimic. Nu pot sa deschis si eu gura? Normal ca nu, ca doar na, sunt prea neinteresanta. Erik a observat foitul meu nervos pe scaun, si m-a privit cu ochii cercetatori, sa vada daca eram bine. In punctul asta abia de imi mai stapaneam lacrimile de nervi. Erik dadea sa zica ceva, dar era blocat. Parca vroia sa intre in pamant, sau sa dispara de acolo, orice doar sa nu mai fie in situatia asta cu o nebuna langa el. Nu pot sa il invinuiesc, sincer. Am dat din cap, incercandu-l sa il asigur ca sunt bine, iar de atunci a avut privirea atintita numai asupra caietului din fata lui. Minunat.
Dupa ore m-am indreptat catre terenurile de sport, pentru curs. M-am pierdut de trei ori, si mi-a luat doar douazeci de minute sa ajung in vestiar, unde m-am asezat extenuata pe banca. Am inceput sa ma schimb, fiindu-mi prea lene sa ma ridic de pe banca, asa ca a fost o provocare sa ma imbrac, dar nu mi-a pasat. Ma dureau prea tare picioarele, nu merita pentru nimic din lume sa ma ridic de pe banca aia. O data ce am avut echipamentul pus, mi-am facut o coada in graba, adunandu-mi claia de par incalcit intr-o coada, incercand sa il perii cat de cat cu degetele. Cand am fost convinsa ca arat destul de acceptabil, am pasit afara din vestiar. La iesire, ateptau doua femei cu cate un dosar cu foi in brate. In fata lor era o coada de copii. Splendid. Trebuie sa stau in picioare. M-am pus pe asteptat si cam in zece minutete, tot gramul meu de rabdare s-a epuizat. Tocmai la timp ca am ajuns in fata femeii care m-a privit zambindu-mi.
"Cum te numesti?" m-a intre.
"Daiana Wilde." am spus incercand sa schitez un zambet.
"Daiana...Wilde..." a spus incepand sa rasfoiasca paginile in cautarea numelui meu. Dumnezeule, ce ii atat, ca doar ieri m-am inscris!
"Domnisoara... Imi pare rau dar nu va gasesc pe lista.." a spus doamna inca cercetand listele.
"Poftim? Dar chair ieri m-am inscris! Trebuie sa fiu!" am spus disperata. O, ce zi minunata am.
"Nu stiu.. Nu sunteti trecuta aici.. Haide-ti cu mine in birou sa va cautam pe listele din calculator. Poate ati uitat sa fiti trecuta aici, cine stie.." a spus doamna vacandu-mi semn sa o urmez.
"Dar chiar nu pot intra si fara asta? Sigur sunt inscria!" am spus incepand sa imi pierd rabdarea.
"Imi pare rau, dar chiar trebuie sa facem prezenta completa. Altfel nu se poate." a spus avand un zambet ca si cum ar regreta ca ma pune sa trec prin toate formalitatile astea imposibil de inutile. Am urmat-o deci, si am asteptat in fata biroului sa ma caute pe listele alea tampite.
"Daiana Wilde, nu?" m-a intrebat cu ochii in calculator.
"Da." am raspuns impacientata.
"Imi pare rau, dar nu sunteti inscrisa la sport-" a inceput sa zica dar eu am rabufnit.
"CE?! Atunci unde?" am spus complet soacata si terminata mintal.
"La cursul de literatura." mi-a raspuns doamna simplu, vorbele acestea avand un impact inimaginabil asupra mea.
"C-cum? Stii ce, nici nu vreau sa stiu. Multumesc!" am spus iesind in goana din camera si am putut-o auzi pe doamna razand. M-am napustit aspura lucrurilor mele, si asa in echipament am alergat pe drumul inapoi la intrarea liceului, drum care aparent mi se intiparise in minte.
Am intrat pe usa liceului, trantind-o de pe perete, si l-am intrebat pe ingrijitor unde se tin cursurile de literatura, iar acesta socat mi-a indicat directia cu degetul. Am fugit in clasa si am ajuns la fix. Am deschis-o si am putut auzi pe cineva urland:
"Mars am zis!" si s-a auzit o bufnitura. Am privit in jur prin clasa si l-am vazut pe Mattew in banca, iar copilul care probabil se asezase langa el pe jos.
"Fara violenta se poate? Doamne!" am spus ajutandu-l pe bietul baiat sa se ridice si sa se aseze in alta banca. Era socat saracul.
"Fara violenta se poate?" ma ingana Mattew cu o voce pitigaiata. Am facut un efort de vointa sa nu imi dau ochii peste cap. Am scanat camera din priviri: niciun loc gol, in-afara de cel de langa Mattew. Mirobolant.