Protectorii

Capitolul 27

Dimineata mea a inceput chiar minunat. Telefonul a inceput sa imi vibreze pe noptieră, trezindu-ma din somn. Morocanoasa, l-am închis, fara a ma mai uita măcar la apelant, iar apoi mi-am afundat capul in perna.
Au trecut doar cateva secunde, cand telefonul a inceput sa vibreze din nou. Enervanta, m-am ridicat, l-am luat de pe noptieră si am raspuns.
-Ce e atât de important? am întrebat eu iritata. Unii oameni inca mai dorm la 6 dimineata.
-Buna si tie, morocanoas-o, s-a auzit vocea de la celălat capăt al firului.
Vocea lui Christian m-a trezit de-a binelea. Inca păstrând o atitudine defensiva, am intrebat:
-Deci? Unde arde?
-Daca as fi stiut ca esti asa de nervoasa dimineata, poate nu te-as mai fi sunat, spune el chicotind slab. Oricum, vroiam sa te întreb daca imi poti arata împrejurimile.
-Desigur ca pot, si o voi face, dar mai tarziu, am spus eu si ma pregăteam sa închid.
-Stai, ma gândeam sa mergem acum, ca sa putem vedea si răsăritul.
Eram tentat sa accept, dar apoi mi-am amintit de ce mi-a spus Cassy aseară. Trebuie sa ne intalnim la sala de antrenamente.
-Uite, Chris, imi pare rau, dar mi-am amintit ca nu pot azi.
-Uf, bine atunci, spune el dezamăgit.
-Dar, ne putem intâlni in alta zi, am adăugat eu repede. Chiar nu voiam sa i-l supăr, mai ales ca in mare parte Înțelegeam prin ce trece. Si totuși, nu ii puteam spune motivul pentru care nu merg cu el.
Mi-a mai spus ca nu am de ce sa imi fac griji, si ca putem amâna pe cand vreau eu, iar apoi a închis.
Inca mormaind, m-am dat jos din pat. M-am îmbrăcat intr-o pereche de iegari negri comozi, si o bluza gri, gata echipata pentru antrenament. Mi-am prins parul intr-o coada, si cand ma pregăteam sa ma încalt, am vazut iar trandafirul. De data asta era inflorit. E posibil sa infloreasca peste noapte?! Mai ales ca nici nu i-am pus apa. Insa imediat atenția mi-a fost atrasa de ce se afla pe una dintre petale. Un bilețel mai mic, pe are scria dor atât: 11:00.
Nu prea stiu ce vrea sa însemne, dar nici nu am timp sa ma gândesc prea mult la asta. Imi încalt adidași, si cobor jos. Ma asteptam sa o vad pe mama la masa, dar apoi mi-am amintit ca nu e decat 6:30. Pentru antrenamente ne întâlneam cu totii doar la 8. Nu am ce face pana atunci, asa ca imi pun căștile in urechi si incep sa alerg. Alerg pana mi se termina playlistul, si constat cu uimire ca am ajuns aproape de marginea orașului. Ma odihnesc cateva minute pe banca, dupa care o iau spre sala de antrenamente.
Hmm, imi spun eu intrând in sala, Am întârziat doar 10 minute. Isabel si Cassy exerseaza deja lupta cu arme, iar Tim arunca pumnale la ținta. Ma îndrept spre fete, care ma saluta, apoi își întorc iar atenția spre lupta. Eu iau de pe masa un pumnal mic, hotărând sa exersez aruncarea la ținta, insa ceva nu imi da pace. I-l asez la loc pe masa, si ma alături fetelor. Printre lovituri, parări si contraatacuri, am reusit sa le povestesc despre biletul pe care l-am gasit.
-Deci, ce credeți? spun eu luând o mica pauza.
Deschid o sticla cu apa si ma asez pe saltea, iar in scurt timp mi se alătura si Iz.
-Nu stiu ce sa spun, imi răspunde ea. Nu prea cred ca e Asher.
-Mda, nici eu, a sustinut-o Cassy. Daca ar fi intrat in casa ta, te-ar fi omorât direct, fara se se mai complice.
-Ce pot sa spun?! Asta ma linisteste foarte mult, ii raspund eu aruncând o privire la ceas: 10:58.
Brusc mi-am adus aminte de bilețel. Ora 11:00. Sper sa ma insel, insa daca chiar este ce cred eu, am face bine sa ne grăbim.
-Ieșiți afara, acum! strig eu atrăgându-le atenția.
-Ce? a întrebat Cassy. De ce?
-Doar Ieșiți! Va spun afara.
Am deschis repede usa si am alergat in jos, pe scari, urmată îndeaproape de un Tim puțin nedumerit, o Cassy întrebătore si o Isabel furioasa.
Am ieșit repede din clădire, si am traversat in fuga strda.
-May, ti sa urat cu binele? ma întreaba Iz nervoasa.
Ma pregăteam sa ii explic, cand s-a auzit un bubuit, iar apoi clădirea a fost cuprinsă in flăcări.
Au privit cu totii surprinsi, iar in aer, format din mai multe rotocoale de fum, se putea distinge clar mesajul:
"Trebuie sa recunosc, nu credeam ca o sa te prinzi."
-Bun, deci poate cineva sa imi spuna ce a fost asta? Intreaba Isabel, revenid din nou la atitudinea ei nervoasa.
Departandu-ne de clădirea in flăcări, si lăsând pompierii sa își faca treaba, le-am povestit despre tot ce sa intamplat, începând de aseară.
-Deci, am ajuns la o concluzie sigura, a spus Iz, cand am terminat de relatat. Sigur nu e Asher. Acesta nu e stilul sau.
-Da, dar asta nu prea ajuta. Daca nu e el, ar putea fi oricine.
-Stiu, spune ea. Tocmai de aceea trebuie sa aflam cine e.
-Si cu Will cum rămâne? Trebuie sa găsim o cale sa ajungem la Gardiene.
-Da, dar inainte, trebuie sa rezolvam problema asta. Mai inainte, era sa murim cu totii. Cred a asta e mai urgent.
Am oftat. Știam ca are dreptate, dar nu inseamna ca imi si convenea.
Ceilalti au plecat spre casele lor, insa eu am ramas. Am prea multe intrebari, asa ca dupa ce au plecat pompieri m-am aplecat pe sub banda pusă in jurul clădirii, sau a ceea ce mai rămăsese din ea, si am intrat.
Fumul inca plutea in aer, provocandu-mi usturimi ochilor. Am pasit cu grija prin cenușă si scanduri, căutând ceva ce m-ar putea ajuta. Insa nimic. Daca nu ar fi fost scrisul din aer, si advertismentul, ar fi putut fi un simplu accident. Oftand exasperata, am ieșit din nou in strada. Imi pierdeam timpul de geaba. Will era închis undeva, iar in loc sa găsim o cale sa ajungem la el, noi cautam nu stiu ce sadic, care a decis sa se amuze pe seama noastră.
Ridicându-mi ochii din pamant, am observat ca ma aflu pe una din străduțele acelea latilarnice, pe care obișnuiesc sa stea oamenii străzi. Am grăbit pasul, vrând sa ies cat mai repede din zona asta. Nu stiu de ce, dar am sentimentul ca ceva nu e in regula. Ma pregăteam sa trec de coltul unei clădiri si sa ajung in strada principala, cand o mana m-a prins de umăr. Am încercat sa tip, insa ma simteam de parca nu as mai avea nici un strop de aer. Înmărmurita,am ramas asa, așteptând.