Protectorii

Capitolul 31

Sunt cateva zile de cand stau aici. Si daca nu ar fi paznicii care imi aduc mancare de 2 ori pe zi, ai putea spune ca sunt complet singura.
Totul in camera asta e anost, iar spațiul strâmt aprope ma face sa ma sufoc.
Mai ca imi doresc sa vina o data ziua ritualului. Macar asa as iesi de aici, si as avea ceva șanse sa scap.
Recunosc ca sunt destul de slabe, insa macar exista. Tot ce am de facut este sa scap de Chris, sa trec de cei cativa paznici care patrulează pe aici, si sa găsesc o ieșire, intr-un loc in care nu am mai fost niciodată. Destul de ușor, huh?
Oricum, trebuie sa reușesc. Trebuie sa ii avertizez pe ceilalti in privința lui Chris. Si cel mai important: trebuie sa ajung la Will. Inca nu stiu cum, dar am de gand sa o fac.
Sunetul unei usi care se deschide ma face sa tresar si imi intrerup sirul gandurilor.
Un paznic intra in camera, ținând pe mâna o rochie.
-Uite, îmbracă asta, maraie el in timp ce azvarle rochia alba pe podea.
Iese din camera fara sa mai spuna nimic. Ma îndepărtez din coltul in care stăteam si ridic rochia alba de pe jos. Fara îndoiala era frumoasa. Bucuroasa ca pot scapa de hainele cele vechi o îmbrac.
Dupa cateva minute intra si Chris in încăpere, însoțit de doi paznici.
-Pregătită? Ma întreaba el cu unul dintre ranjetele sale enervante pe fata. As fi vrut sa i-l pot sterge, insa deocamdată eram in minoritate.
Nu a așteptat răspunsul meu, ci a fluturat una dintre mâini, iar imediat paznici din spatele lui au venit si m-au prins fiecare de cate un brat.
-Chiar e nevoie de asta? intreb eu exasperata. Oricum nu as avea cum sa fug.
Nici de data asta nu am primit un raspuns, in schimb una dintre brutele mari din spatele meu m-au împins fortandu-ma sa inintez. Pășesc pe culoarul îngust, observând cu uimire ca locul imi pare cunoascut. Seamănă cu un subsol vechi. Deasupra capului meu sunt cateva țevi, iar pereti de metal sunt zgariati. M-am oprit sa arunc o privire, insa imediat am fost imbrancita si forțata sa înaintez.
Dupa inca cateva cotituri, ajungem intr-o sala mare. Lumina este stinsă, asa ca nu pot sa vad mare lucru, insa pare goală. Cred ca asta ar putea fi singurul moment in care as avea o șansa sa scap. L-am călcat pe unul dintre paznici pe picior, iar pe celălalt l-am facut sa imi dea drumul, afundundu-mi unghile in brațul lui.
Chris a părut puțin uimit pe moment, iar mie nu mi-a mai trebuit alt semn. Am inceput sa fug de-a lungul culoarului, insa in momentul următor am auzit pași in spatele mei.
Am inceput sa alerg mai tare, dar in curând ma durea tot corpul. Picioarele mele strigau disperate dupa o pauza, insa nu le-am ascultat. Am continuat sa înaintez, chiar daca viteza mea scădea considerabil de la o secunda la alta. Ma rugam in gândul meu pentru o ieșire, insa coridoarele astea păreau interminabile. Am mai facut o cotitura spre stânga, si am dat intr-o Fundătura. Nu, nu e posibil, imi spun eu panicata. Insa este adevărat. In fata mea se afla doar un zid gros, fara nici o usa.
Pașii se auzeau tot mai aproape, si imediat am fost ingonjurata de 4 paznici urmati de Chris. Acesta s-a apropiat de mine si m-a prins cu cruzime de brat.
-Asta ca sa inveti ca nu ai cum sa scapi de mine, a scuipat el cuvintele. M-a tarta in halul asta dupa el pe coridor, pana am ajuns din nou în acea camera.
Am fost împinsă înăuntru, insa nu puteam vedea nimic. Parca eram oarba. Dupa cateva secunde de negru total, in camera au inceput sa se aprindă lumânări. Acum pot vedea foarte bine. In toată camera sunt cel puțin 50 de lumânări aprinse, fiecare dintre ele aruncând umbre înfricoșătoare pe pereti.
In mijlocul camerei, era desenat același simbol ca si cel de pe mana lui Chris, doar ca la o scara mult mai mare.
-Intra in cercul din mijloc, mi-a spus el arătând spre desen.
Nu am vrut sa i-l ascult, insa doua brate puternice m-au împins intr-acolo. Imediat ce am pasit in interiorul cercului, nu am mai putut sa ma mișc. Picioarele mele parca prinseră rădăcini in podea.
Chris a venit înspre mine, cu pumnalul in mana. A inceput sa citească ceva dintr-o carte veche, insa nu am putut înțelege mare lucru, deoarece era in latina. Dupa ce a terminat de citit, si-a facut o crestatura in palma si a lăsat sângele sa picure la picioarele mele. Stiind ce va urma sa faca, am inceput sa ma zbat, insa fara nici un folos. Chris sa apropiat cat de mult a putut de mine, insa fara sa intre in cerc, si mi-a pus pumnalul la gât. Am încercat sa i-l arunc din mana, insa nu am reusit nici macar sa i-l ating.
Am simțit lama pumnalului pe gâtul meu, iar apoi am simțit o intepatura. Un firicel mic de sânge a inceput sa mi se scurga de la baza gâtului.
Am simțit lama afundundu-se mai tare in carne, insa imediat Chris a inceput sa tremure si părea cuprins de convulsii. Corpul meu a devenit dintr-o data moale, iar ultimul lucru pe care l-am vazut inainte sa leșin, a fost trupul lui Chris căzut pe jos, si Săgeata ce ieșea din pieptul lui.