Protectorii

Capitolul 34

-Mayra? ma întreaba Conducatorea Gardienelor, Ny. Ce cauti aici?
Am aruncat o privire in jur, observând ca ma aflu intr-o sala imensa. Peretii mari sunt albi, având sculpturi delicate cu marginile aurite. In mijlocul încăperi, se afla o masa mare, la care se mai afla câteva Gardiene. Hmm, ciudat, dar toate au parul auriu, iar ochii albastri ca si un lac înghețat.
-Ăăă, am spus eu observând ca ma holbam, am nevoie de ajutorul tau. Am o mare problema.
-Foarte bine, sunteți libere, a spus ea către fetele ce ocupau masa. Acestea s-au ridicat si au părăsit pe rând încăperea.
-Din cate pot sa vad, ai ajuns aici cu ajutorul pumnalului. Si am înțeles ca ai nevoie de ajutor, nu?
-Da, imi pare rau ca va deranjez, spun eu sesizand ce ciudat mi se pare sa ma adresez unei persoane de aceiasi varsta cu mine asa, insa, îl mai știți pe prietenul meu Will?
-Da. S-a intamplat ceva cu el?
-Da. Pe cand încercam sa scăpăm de Asher, a fost înjunghiat de unul din slujitorii lui. La inceput am crezut ca a murit, dar apoi am aflat ca arma aceea era mai specială, astfel încat a ajuns aici.
-Si acum vrei sa ma rogi sa i-l eliberez.
-Da. Mi-a spus ca, Gardienele au de gand sa îl omoare maine, insa ma gândeam ca daca sti ce sa întâmplat, poti sa îl ajuti.
-Chiar mi-ar plăcea, insa cum ai spus si tu, arma folosită a fost deosebita. Aceasta i-a legat Esența de celula, astfel încat nu o poate părăsi. Imi pare rau.
-Si nu poti face nimic? intreb eu cu o voce stinsa, încercând sa imi stăpânesc lacrimile.
-Eu nu. Insa..tu poti.
-Spune-mi te rog. Voi face orice.
-Ma tem ca e cam periculos. Vezi tu, pentru voi nu se aplica aceleași reguli ca si pentru mine. Asa ca nu stiu ce ti se poate intampla, insa daca vrei sa i-l salvezi, trebuie sa treci de bariera din celula lui. O data ce ajungi in ea, nu iti pot garanta ca o sa mai si iesi. O sa vezi lucruri, care chiar daca nu sunt reale, o sa ti se para îngrozitoare. Insa daca vei reuși sa treci de ea, atunci ea va dispărea si Will v-a fi liber.
Vorbele ei m-au cam îngrozit, insa daca asta este singura modalitate, atunci o voi face.
Ma pregăteam sa ii dau răspunsul, cand m-a intrerupt:
-Inainte sa iei o hotarâre, lasa-ma sa ii aduc si le prieteni tai aici. Va las sa va consultați si apoi imi spune-ti ce ati decis,bine?
Si făcând un semn vag cu mana, a dispărut din camera, si imediat au apărut Cassy, Tim si Iz. Totii au privit Surprinși in jur, si mi-am dat seama ca trebuie sa fie cam derutant pentru ei sa se trezească dintr-o data aici.
-Ce sa intamplat? a intrebat Iz. Si unde ne aflam?
Le-am povestit tot ce mi-a spus Ny, si am observat incruntata de pe chipurile lor, cand am pomenit de bariera.
-May, nici prin cap sa nu iti treacă sa faci asta, mi-a spus Iz, privindu-ma serioasa. E sinucidere curată.
-De unde sti? Poate as putea reuși.
-Asculta, nimeni nu a mai facut asta. Cei cativa suficient de prosti care au încercat, nu au mai ieșit niciodată. Au murit.
-Aveți voi alta idee mai buna? intreb eu nervoasa. De ce nu înțelegi ca trebuie sa fac asta?
-Te rog, May, trebuie sa te răzgândești.
Nu am mai spus nimic, insa cred ca au înțeles cu totii răspunsul din incapatanarea de pe chipul meu.
Ny a apărut din nou in camera, privindu-ma intrebator.
-O voi face, am spus eu, auzind cum răsuna ecoul vorbelor mele in camera.
-Foarte bine, insa doar maine. Pana atunci trebuie sa te odihnești. Si tu si ceilalti. Urmati-ma.
Am ieșit din camera, urmând-o pe Ny pe coridoarele mari. Peretii erau de un albastru foarte pal, acoperiti de picturi, înfățișând diferite Gardiene.
-Acestea, a spus Ny, observând ca studiez picturile, au fost conducătoarele de dinaintea mea.
Erau foarte frumoase, am observat eu. Si emanau o energie puternica, de parca chiar sufletul lor ar fi fost captat in tabloul acela.
Am înaintat pana am ajuns in dreptul unei usi mari si gri. Aceasta s-a deschis si Ny ne-a facut semn sa intram. I-am ascultat îndemnul si am pasit intr-o camerace părea sa fie un fel de sufragerie. Pe peretele cel mai îndepărtat se mai aflau doua usi.
-Voi fetele, mergeți in dormitorul din dreapta, iar tu, spune ea arătând spre Tim, vei sta in celălalt. Faceti-va cat mai comozi. Voi trimite imediat pe cineva sa va aducă de mancare.
A ieșit din camera, iar noi am intrat in dormitor. Se aflau exact 3 paturi. Camera era frumos mobilata iar paturile păreau din alta epoca. Cu alte cuvinte, era minunata.
Ne-am trântit fiecare pe cate unul, usurata sa pot sta jos. Adevarul este ca mi-e frica. Nu pentru ce as putea pati, ci pentru ce s-ar intampla daca nu as reuși. Stiu ca daca eu nu o voi putea face, prieteni mei ar veni dupa mine, încercând sa ma ajute. Iar asta nu se poate intampla.
Am auzit un ciocanit slab in usa, iar Iz a mers sa deschidă. Dupa câteva secunde, s-a intors cu un platou încărcat cu mancare.
Stiu ca probabil ar trebui sa mănânc ceva, insa nu mi-e foame. Ma bag in pat, si adorm instantaneu, având vise îngrozitoare, care ma chinuie pana dimineata.

--------------------------------------------------
Ne apropiem de sfârșitul cartii. Acesta este penultimul capitol, iar maine i-l voi posta si pe ultimul.