✘
Arunc în coșul de gunoi a nu știu câta bucată de vată plină de sânge după ce mi-am dezinfectat bine tăieturile de pe corpul meu lăsate de către Anthony.
Toate astea vor rămâne cu semn pentru ceva timp. Însă.....asta demonstrează prima mea luptă alături de V și toată acea adrenalină.
Să nu uităm și de sângele ce zbura prin părți și urletele de durere ce erau prezente din cauza noastră.
Îmi sprijin palmele de chiuvetă, privindu-mă în oglindă. Mi se pare totul atât de straniu. Sentimentul pe care îl simt e ciudat.
Am pus deja pijamaua pe mine, tot ce rămâne de făcut e să mă pun la somn, exact cum au făcut și ceilalți. Ei bine, aproape toți. Încă mai aud câteva voci.
Noah e bine, e în camera lui, cred că doarme deja. Băieții m-au asigurat că va fi bine, deci singurele mele griji care erau prezente, au dispărut.
Coasta mea ruptă mai că nici nu o simt, însă totuși dacă e să mă forțez sau să fac o mișcare mult prea bruscă care nu va fi în favoarea ei, sau dacă o presez, îmi va crea durere.
Nu știu ce mi-a pus Steven, dar chiar ajută.
Legat de locul faptei care l-am părăsit, mai e un lucru de adăugat, acela fiind întoarcerea lui Charles pentru a șterge orice urmă de sânge de-al nostru în timp ce eu și Steven eram în biroul lui John, pe lângă sânge sa mai asigurat că nu am lăsat nici o urmă ce poate duce la noi. La câtă agitație și confuzie era prezentă în mintea mea nici nu m-am gândit la asta. Însă acum e bine. Nimeni nu ne suspectează. Nimeni nu știe cine a lăsat acel dezastru.
«Nattaly, nu dormi încă?»
Privesc în oglindă spre cel ce tocmai a apărut în spatele meu.
«Ușa din baie era deschisă și am văzut lumina aprinsă. Mă gândeam că ești tu» îmi explică șatenul, eu întorcându-mă spre el «Ce faci?»
«Vreau să-mi acopăr rănile» arăt spre cutia cu plasturi cu care urmează să-mi acopăr rănile lăsate de Anthony.
«De ce ai făcut toate alea? Ți-ai pus amarnic viața în pericol» ia cutia de plasturi de pe masă și scoate unul fără să mă privească și fără să-mi spună ce are de gând.
«Am intrat deja în acest joc, decid să joc până la urmă»
Spusele mele îl fac pe șaten să își îndrepte privirea spre mine. Are o privire simplă, dar care tot odată e destul de serioasă.
«Acesta nu e un joc, Nattaly»
Respir profund. Îmi dau și eu seama de asta, însă doar așa puteam fi înțeleasă.
Dar acum totul sa terminat.
«Vin-o, te ajut» arată spre plasturele din mâna lui, dându-mi de înțeles că vrea să mă ajute să mi-l pun.
«E în regulă Charles, mă descurc» zâmbesc slab.
«Nu aș spune» spune el sigur, în interiorul meu știind că are dreptate.
Fără să mai pot spune ceva, îmi pune plasturele pe tăietura de pe umăr cu mare grijă. Cu aceeași grijă ca și când ar pune un pahar plin cu apă pe o masă de sticlă ce are suprafața foarte subțire care se poate sparge în orice moment.
Plasturele acoperă perfect întreaga suprafață a rănii, care nu e de loc mică.
CITEȘTI
† 𝙲𝚛𝚒𝚖𝚒𝚗𝚊𝚕 𝙻𝚘𝚟𝚎 †
Mystery / Thriller‼️ «Eșᴛɪ ɢᴀᴛᴀ sᴀ̆ɪ ᴛʀᴀ̆ᴅᴇᴢɪ ᴘᴇ ᴄᴇɪ ᴘᴇ ᴄᴀʀᴇ ɪ̂ɪ ɪᴜʙᴇșᴛɪ?»‼️ Când iubirea se întâlnește cu persoana greșită și decizi totuși să încerci să vezi până unde poate duce. Când luna este ceea ce vă definește și devine două dependenți în una, dar totul ia...
