✘
«Cum ai ajuns să gândești asta?»
Dau din umeri fără ca măcar eu să am un răspuns la această întrebare.
«Ah» respiră profund brunetul de lângă mine ce stă sprijinit cu fundul de o piatră mare de la margine de lac, lăsându-și capul pe spate.
Este fericit. Arde de fericire în interiorul lui și are prezentă o forță uimitoare de a continua, de a nu se da bătut. Iar, pentru prima dată, se simte împlinit.
Zâmbește.
Zâmbește ca într-o plină dedicație muzicală de dragoste. Cu deplina sa dragoste.
«Sa lăsat târziu Wilson, cred că este timpul să plecăm»
Las liber un oftat plin și îmi las picioare în jos de pe stânca unde sunt așezată. Îmi pun mâinile pe stâncă pentru a mă ajuta să ajung în apă fără ca să lunec, dar, dau greși.
Lunec oricum și sfârșesc în apă într-un mod teribil ce face să mă cufund de tot, udându-mi întreg corpul, din nou.
Ies din apă cu fața boțită și ușor nervoasă, frigul capturându-mi instant corpul.
Și când ridic capul spre brunet, aici că pumnii mi se strâng și scuip apa din gură când brusc începe să râdă cu cea mai mare poftă, ținându-se cu mâna de burtă.
E amuzant, eh?
Cu mâna îmi ia alga de pe cap care se pare că era prezentă pe suprafața părului meu de când am ieșit din apă, continuând să râdă ca și când ăsta ar fi singurul lucru pe care este capabil să-l facă.
«Fața ta...–» nu reușește să-și ducă propoziția la bun sfârșit că pufnește din nou în râs din cauza privirii mele care nu o găsesc de loc amuzantă în acest moment, dar se pare că nu și pentru Steven.
Capul mi se îndreaptă spre stânca de pe care am căzut, atunci văzând mica vietate în fund pe suprafața stâncii ce stă și se pregătește de somnul care o așteaptă, dar, care nu mai vine.
Iau mica vietate în mâna mea fără să mă vadă Steven ce încearcă să se oprească din râs, apoi îmi duc mâna sub apă rapid când brunetul se întoarce spre mine, abia acum reușind să se oprească din râs.
«Îmi pare rău, doar că nu te-am mai văzut nici când într-o situație penibilă» se scuză el nevinovat, făcând un pas spre mine.
«Îmi pare rău, Stev» doar spun eu, lăsându-l atât de confuz pe brunet că își și ridică o sprânceană fiind gata să întrebe la ce mă refer, doar că nu mai ajunge la cuvinte și nici la putința de a gândi când duc micul crab din mâna mea spre membrul lui Steven, crabul făcându-și treaba și prinzând în cleștii lui cu putință ceea ce acum îl face pe Steven să se înroșească instant, abținându-se atât, dar atât de mult să nu urle și să înjure.
«Nattaly, sfinte rahat!» înjură totuși la final acesta, făcând un pas în spate și ducându-și mâinile spre membrul său ce are atacat acel crab, care într-un final reușește să-l îndepărteze.
«Ha...» îmi scapă un mic chicot «Ha ha ha» apoi altele «Ahahahaha»
Și așa dau naștere unor râsete puternice ce reușesc să-mi învăluie întreg corpul.
CITEȘTI
† 𝙲𝚛𝚒𝚖𝚒𝚗𝚊𝚕 𝙻𝚘𝚟𝚎 †
Mystery / Thriller‼️ «Eșᴛɪ ɢᴀᴛᴀ sᴀ̆ɪ ᴛʀᴀ̆ᴅᴇᴢɪ ᴘᴇ ᴄᴇɪ ᴘᴇ ᴄᴀʀᴇ ɪ̂ɪ ɪᴜʙᴇșᴛɪ?»‼️ Când iubirea se întâlnește cu persoana greșită și decizi totuși să încerci să vezi până unde poate duce. Când luna este ceea ce vă definește și devine două dependenți în una, dar totul ia...
