† 𝙲𝚛𝚒𝚖𝚒𝚗𝚊𝚕 𝙻𝚘𝚟𝚎 †

42| ꧁ Dᴀᴜɴᴇ ɪʀᴇᴘᴀʀᴀʙɪʟᴇ ꧂

✘

꙳𝐒𝐭𝐞𝐯𝐞𝐧 𝐩𝐨𝐯꙳

Odihna a reușit după atâta timp să-mi cuprindă întreg corpul. O odihnă care încă nu înțeleg cum a reușit să-și facă apariția din cauza că încă continui să dorm, dar se pare că încet, încet, încep să mă trezesc deasupra a ceva moale și atât de cald de zici că am ajuns undeva unde doar visele mă puteau duce.

Însă aud ceva. Ca niște bătăi înfundate sub urechea mea.
Bătăi ale inimii.

Asta nu mă deranjează, ba chiar aceste bătăi reușesc să-mi intre în vene și să se miște ca o notă muzicală în urma unei melodii ce-ți vindecă sufletul. Și nu numai: te cuprinde cu tot cu temerile tale și le separă mai apoi de tine pentru a nu le avea prezente nici când și ați da un mic impuls de siguranță.

Inima mea bate ca și când exact aici ar fi locul ei sigur. Locul care mereu și la imaginat dar nici când nu putea ajunge. Locul unde chiar dacă totul din jur sar distruge, inima mea ar fi în siguranță acolo.

Dar este prea ciudat cum din senin au apărut toate astea. Nu reușesc să înțeleg pricina. Nu reușesc să înțeleg sentimentul mult prea relaxat. Acel cald dedesubtul meu și aceste bătăi sincronizate ce dau naștere unor noi note muzicale cu care nu poți scrie de cât muzică vindecătoare care cu o ușoară mângâiere, te-ar duce direct spre locul tău sigur unde te chinui să ajungi și ți-ar lua toate grijile și fricile cu care te confrunți și nu reușești să le înfrunți.

Ca un pocnit din degete și un sentiment amar.
Atât de amar.

Confuzia mă năpustește și mă trezește definitiv din somnul adânc și mult prea frumos care m-a vindecat în tot acest timp, când simt o mână pe spatele meu ce din senin îmi face toți hormonii existenți în mine să o ia razna, iar părul de pe mâini să mi se ridice instant.

Această atingere.
Atingerea ei.

Nattaly!

Îmi ridic ca ars capul ca să dau de pricina care mi-a creat acele confuzii dar și acele senzații, ca mai apoi să-mi simt bătăile inimii accelerând de la simplul motiv că pricina este chiar Nattaly.
Pricina pentru care am devenit paranoic și pricina pentru care nu reușesc să-mi controlez sentimentele în ultimul timp.

Acel loc sigur pe care îl simțeam.... era de fapt ea.

În dimineața asta.....–Alcool. Oboseală. Și o mică conversație pe care o țin minte perfect înainte ca corpurile noastre să se lase inconștiente în jos și să adormim.

Am dormit cu ea. Cu fata cu părul scurt și de culoare gri care din nu știu ce motiv....mi-a luat mințile și nu mă lasă să gândesc limpede.

Nu reușesc să cred. Până acum....eu am fost aici....lângă ea.

Zâmbesc instant fără să vreau și fără să-mi dau seama, în timp ce corpul și mintea mea o iau razna nereușind să le controlez.

«Te trezești mereu cu un zâmbet pe față, Wilson?»

Rămân imobil când aud glasul răgușit al fetei ce încă se află sub mine, care încet își deschide ochii și lasă la iveală chipul său abia trezit ce mă face să zâmbesc mai mult de cât o făceam deja.