Viaţa de liceu

Capitolul VII »

¤ Heei dragilor, am venit cu un nou capitol.

¤ Sper să vă placă!

¤ Ştiu că am întârziat serios cu acest capitol însă, ca să mă revanşez, l-am făcut mai lung. Nu a ieşit pe atât de lung pe cât speram dar mna..

¤ Aş vrea să încep o poveste nouă de care să mă țin serios, aşa că poate îmi daţi voi nişte subiecte interesante; eu mă gândeam la o comedie romantică. Aştept părerile voastre, lăsate într-un comentariu.

¤ Enjoy it!

° Lectură plăcută! °

---------------------------------------------------

- Okei. Ne vedem la şcoală. spun el plecând.

Şi iată-mă singură cu ea, oare îmi va spune?! Oare îmi va spune că tipul de care sunt îndrăgostită iremediabil şi pe care o să îl iubesc şi o să îl port în inimă până la sfârșitul zilelor mă iubeşte, chiar dacă acesta a rugat-o să nu îmi zică?!

Adică e prietena mea şi am să optez pe faptul că îmi va confesa adevărul după ce mă va pune să jur că nu voi spune nimănui că am aflat şi cu atât mai mult de la cine..

- Hei, te-ai gândit să mai dai şi pe aici? întreb eu pe un ton ironic.

- N-ai idee cât de dor mi-a fost de tine! spune ea îmbrăţişându-mă strâns. Ştii, dacă nu o să mă îmbrăţişezi înapoi o să devină ciudat.. Foarte ciudat. continuă ea.

- N-aş putea nici dacă aş vrea.. Îmi ţi brațele legate de corp. spun eu.

- Ohh, scuze!

Mi-a eliberat mâinile rapid şi am îmbrăţişat-o cu putere. Mi-a fost dor de ea.. Foarte dor! Am privit prin jur şi am realizat că camera ei nu era schimbată cu nimic. Toate erau la locul lor, exact cum mi le aminteam.

M-am îndreptat spre birou şi am dat o plăcuţă la o parte după care am scos o poză cu Eddward. Kate era topită după el de când eram nişte copile însă era foarte timidă.. Defapt încă e. Nu-mi vine să cred că încă păstrează poza asta..

- Încă eşti topită după el, aşa-i? întreb eu.

- Nu.. M-am maturizat şi eu, am trecut peste!

- Atunci cum explici faptul că încă mai păstrezi poza asta? o întreb eu arătând spre poza pe care tocmai am scos-o din locul secret.

- Am uitat de ea! spune ea fluturând mâna dreaptă prin aer.

- Desigur.. De ce nu încerci să vorbeşti cu el? Sunt sigură că te-ar plăcea, adică cine n-ar făceo?! zic eu sigură pe mine.

- Nu prea cred.. În fine. Tu ce ai mai făcut zilele astea?

- Chestii obişnuite: m-am certat cu Xander, m-am plimbat prin zonă, l-am întâlnit pe fratele lui Xander..

- Nathan e aici?! întreabă ea uimită.

- Da. răspund eu scurt.

- Şi cum e? Vreau să spun: e bunăciune ca fratisu' ?

- Da.. Şi în plus e foarte de treabă, politicos, serios şi la prima vedere mai responsabil.

- Ohh, fi serioasă.. Şi Xander e aşa!

- Cred că ar trebuie să-ţi spun ceva. spun eu privind în gol.

- E ceva ce ar trebui să ştiu şi nu ştiu?!

Am luat o pauză scurtă în care m-am rezemat pe birou şi mi-am îl îndreptat privirea spre fereastră. Am tras aer în piept şi am spus: