Viaţa de liceu

Capitolul V »

¤ Şi iată noul capitol. Sper să vă placă!

¤ Îmi cer scuze pentru eventuale greșeli de ortografie.

¤ Lăsaţi comentarii cu impresia voastră despre poveste, personaje, subiect.. Dacă vreţi să schimb ceva sau eu mai stiu..

¤ Enjoy it!

° Lectură plăcută! °

---------------------------------------------------

Momentele minunate petrecute cu Xander: când l-am simţit pentru prima oară în mine, când i-am simţit atingerile pe toată suprafața pielii mele, sărutările dulci, tot a fost minunat!

Dar stai aşa.. UNDE E XANDER?! A plecat?! Nu, nu cred..

Mă ridic uşor din pat şi privesc în jur: nici urmă de el. Hainele lui nu mai sunt împrăștiate prin cameră, parfumul lui nu mai pluteşte în aer.. A plecat! Nu-mi vine să cred.

Îmi iau repede hainele pe mine şi îl sun pe Arthur, îi spun să vină să mă ia şi cobor jos unde întâlnesc o femeie care lucrează acolo.

- Bună ziua! Aţi văzut un băiat de 18 ani, şaten deschis aproape blond, destul de înalt, bine făcut? Am fost în apartamentul 218..

- Domnul Blaze?

- Da, Xander Blaze. spun eu.

- A plecat acum două ore şi v-a plătit micul dejun..

- Nu mi-a lăsat nici un mesaj?

- Nu. Micul dejun îl luaţi din restaurant la ce oră doriți.

- Nu, mulţumesc. O să plec acum.. La revedere! continui eu.

- La revedere! ţipă femeia după mine.

Ies din hotel şi văd mașina lui Arthur, grăbesc pasul şi el îmi deschide portiera; intru în maşină.

- Cum a fost? întreabă Arthur.

- Nu pot încă să-ţi răspund..

- Să-nţeleg că nu ţi-a mers tocmai bine?

- Până azi dimineață a fost perfect.. Mai bine nu mă trezeam. continui eu.

- Nu-mi spune că a plecat după.. spune el uşor.

- Cam da. spun eu în timp ce o lacrimă mi-a căzut pe mână; mi-am şters obrazul.

- Nu te merită.

- Nu îl merit.. spun eu.

- Pe cine vrei să convingi, pe mine sau pe tine?

- Nici eu nu ştiu.. spun eu izbucnind în plâns.

- Am ajuns. Aşteaptă..

A ieşit, ocolind maşina prin spate. O dată ajuns în faţa uşii mele mi-a deschis portiera, m-a ajutat să mă ridic după care m,a sprijinit uşor de el.

- Ştii.. Sunt doar rănită, nu handicapată. spun eu ironic.

- Ei.. Măcar atât să fac şi eu.

M-a cărat până în camera mea şi m-a lăsat uşor pe pat, mi-a dat jos balerini şi a ieşit în linişte. Odată ce am auzit uşa închizându-se am adormit instantaneu.

« Xander PoV »

Oare ce face draga mea Sophie.. S-a trezit cu siguranţă. Oare cum s-a simţit când s-a trezit şi a văzut că nu mai eram acolo, după ce am petrecut o noapte aşa plăcută împreună? O fi furioasă, dezamăgită, frustrată, oare regretă că a făcut-o?