Viaţa de liceu

Capitolul VIII »

¤ Heei! Capitol nou aici..

¤ Îmi cer mii de scuze că a durat atât de mult însă după cum am spus sunt foarte ocupată cu şcoala iar timpul meu liber a devenit aproape inexistent. O să încerc să postez mai mult şi mai repede, însă nu promit nimic!

¤ Cât despre povestea nouă, despre care vă vorbeam în capitolul trecut, am început-o şi dacă aveţi timp şi plăcerea de a o citi.. De ce nu?!

¤ Enjoy it!

° Lectură plăcută! °

---------------------------------------------------

- Lasă-mă jos!

- Nu te mai zbate! spune el.

- Lasă-mă că merg singură..

- Nu! Nu te mai zbate sau vei suporta consecințele..

- Care ar fi?! întreb eu pe un ton ironic.

A început să-şi plimbe mâna dreaptă pe posteriorul meu, uneori ajungând prea departe; l-am auzit chicotind.

Am început să mă zbat cu putere, văzând că el chiar nu are de gând să se oprească am început să-l ciupesc cu putere şi să-i arunc câteva picioare în faţa, burtă, oriunde apucam.

- Sophie! ţipă el.

- Da, eu sunt Sophie, asta e o cabană, spun arătând spre o căbănuţă maronie, iar ăsta, spun arătând spre el, e un mare pervers!

- Eu nu sunt pervers!

- Ohh ba da!

N-a mai spus nimic, a continuat să meargă cu mine în cârcă, iar eu m-am potolit.. Nu e ca şi cum am vreun efect asupra lui. Am simţit cum îmi slăbește strânsoarea ca să deschidă uşa cabanei iar următorul lucru pe care l-am simţit a fost patul.

M-am întins şi m-am afundat în perne oftând.. Sunt foarte obosită!

- Aşa.. Acum trebuie să stabilim cum dormim. îl aud pe Xander spunând.

- Eu dorm în pat, singură. am spus eu accentuând cuvântul 'singură'.

- Neah! Eu dorm în pat. spune el ferm.

- Păi atunci eu unde o să dorm?!

- N-ai decât să dormi pe canapea sau.. Cu mine în pat.

- Prefer canapeaua.. am spus eu.

- Treaba ta!

N-am mai spus nimic. M-am ridicat din pat şi mi-am luat bagajul aflat într-un colţ al camerei şi am început să cotrobăi prin el în căutarea pijamalei. Hmm ce ciudat.. Parcă profesoara de biologie a spus că trebuia să ajungem ziua, când era lumină afară, însă mie s-a părut că era noapte.

Am scuturat din cap şi am ieşit pe uşă ca să văd cum e afară. Noapte! Am intrat înapoi înăuntru şi l-am auzit pe Xander dregându-şi vocea:

- A, da.. Am ajuns pe la 4, poate 5. Cum tu dormeai ne-am gândit să nu te trezim, văzând că tu chiar nu aveai de gând să te trezeşti am decis să o fac eu pentru tine.

- Ce frumos din partea ta! am spus eu pe un ton ironic.

- Aşa-i că a fost frumos din partea mea? spune el. Apropo, a spus doamna Hardware să ne odihnim pentru că mâine va fi o zi lungă şi epuizantă. continuă Xander.

- Okei.

M-am afundat din nou în geamantan căutând pijamaua, însă se pare că am uitat-o acasă.