Viaţa de liceu

Capitolul II »

Mă îndrept uşor spre living şi cand intru : BOOOM! Iată-l pe dragul meu Xander îmbrăcat la patru ace , la mine în casă ?!

Am privit uşor speriată la mama care îmi spunea din priviri să mă calmez şi să îl salut pe Xander şi pe părinții lui. I-am aruncat o privire tăioasă mamei în semn de : " Trebuia să-mi spui ! " şi m-am îndreptat spre tatăl lu Xander , Nate Blaze.

- Domnule Blaze , de când nu v-am mai văzut.. spun eu privindu-l blând.

- Aşa este Sophie .. Se pare că Xander a avut dreptate când a spus că te-ai făcut mai mult decât frumoasă! Continuă el.

Mi s-a părut mie sau tocmai mi-a spus că Xander mă consideră mai mult decât frumoasă.. Se pare că e posibil să mă fi înșelat cu privire la ' schimbarea ' lui.

- Exageraţi , sunt doar o fată normală.. spun eu cu mândrie.

- Sophie , mereu ai fost modestă! spune mama lui Xander, Alicia Blaze îmbrăţişându-mă.

- Xander nu-ţi saluţi prietena ?! spune domnul Nate pe un ton dojenitor.

- Care prietenă , unde e ? întreabă Xander pe un ton ironic , uitându-se în jur după aşa zisa 'prietenă'

Ăsta a fost un gest nu tocmai plăcut dar na , ce să-i faci?! M-am întristat imediat , şi am schiţat un zâmbet şters. Am simţit cum ochii mi se umezeau şi o lacrimă şi-a făcut loc pe obrazul meu drept, dintr-o mișcare a mâinii am şters-o , am zâmbit şi am spus :

- Ei bine nici ea nu te mai vede .. Acum haideţi la masă! am spus eu zâmbind fals.

- Da, hai să mergem. Masa e deja pregătită.. spune mama încercând să destindă atmosfera. Will va ajunge şi el curând. continuă ea.

Ne-am îndreptat către masă , ne-am așezat în mod aleatoriu , în stânga mea stătea Xander şi în dreapta mea tatăl lui apoi soţia sa , mama şi tata care parca maşina. L-am aşteptat şi când a venit am început să mâncăm.

- Xander dă-mi , te rog , sarea! am spus eu sperând că nu o să comenteze.

- De ce , tu mi-ai dat scuzele tale, motivele tale , ceva ?! Nu , ai plecat şi m-ai lăsat ca un prost .. odată ce a terminat de spus asta s-a ridicat furios de la masă şi a ieșit pe terasă.

M-am ridicat şi eu scuzându-mă şi m-am îndreptat către el. M-au oprit cuvintele mamei lui:

- Lasă-l , o să-i treacă.. spune ea pe un ton trist.

- Nu vă faceţi griji.. Trebuie să vorbesc vorbesc cu el.

L-am văzut stând jos , fumând o țigare. M-am aşezat lângă el şi i-am luat ţigarea din mână aruncând-o ca să o sting.

- Mi-ai promis că nu o să fumezi niciodată.. i-am spus uşor dezamăgită.

- Şi tu mi-ai promis că o să fim mereu împreună dar iată că nu mereu ne putem ţine de promisiuni.. a spus el aproape în şoaptă.

- Uite Xander.. Ştiu că nu trebuia să plec aşa , fără să spun nimic. Crede-mă că regret asta mai mult ca orice, dar ştim amândoi la fel de bine că nu mă pricep la despărțirii şi cu atât mai mult la scuze.. Azi te pot privi în ochii şi îţi pot spune că regret profund ce am făcut în urmă cu 7 ani şi chiar îmi pare rău!

- Ştii care e partea cea mai dureroasă ?! spune el privind în gol. Când te întrebi dacă nu cumva tu eşti de vină, când te uiți în jur sperând că o să găsești persoana respectivă , când o cauţi din priviri deşi şti că nu o vei găsi.. Nu ai idee cât de prost m-am simţit. Am trecut pe la tine acasă în fiecare zi timp de 2 ani , crezând că te vei întoarce dar degeaba. spune în timp ce-şi aprinde altă țigare.