Tricotilomanie.
O afecțiune care la prima vedere sună a ceva inofensiv, însă în ochii unei adoleșcente aflată în plină schimbare și la începutul cunoașterii sale, reprezintă un adevărat dezastru.
Cordelia se numară printre cei care trăiesc asta...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Să te trezești după o seară în care nu ai putut să pui geană pe geană nu e deloc plăcut.
Mă ridic în capul oaselor înconjurat de pernele pe care ar fi trebuit să dorm, doar că nu am reușit să fac asta și m-am zvârcolit ca un vierme lăsat în soare.
Îmi frec fața în slaba încercare de a face ca oboseala să îmi dea pace și înjur când simt durerea surdă din spatele gâtului cum îmi străpunge fiecare celulă din creier.
Nici nu am apucat să mă dau bine jos din pat și consecințele „somnului" meu deja încep să apară.
Grozav.
Îi acord mamei toate drepturile de autor pentru asta, fiindcă nu aș fi fost aici dacă iubirea nu îi spăla creierii la vârsta pe care o are.
Nu e greșit să încerci să îți refaci viața după un divorț, dar este extrem de greșit să lași iubirea să ți se urce la cap și să lași tot ce ai, inclusiv binele copilului tău, pentru noua ta...jumătate.
Înțeleg dorința mamei de a fi iubită și de a se redescoperi în brațele altui bărbat, dar să dea naiba, nu sunt nevoit să îmi stric toate socotelile pentru un străin.
Cred că încerc să mă conving singur că o suport, ceea ce e trist.
O iubesc pe mama, dar de când și l-a găsit pe Eliott, a devenit o mamă și o femeie insuportabilă.
Subiectul ei de discuție cu oricine ajunge să fie mereu Eliott, Doamne ferește să „vadă" că o femeie se uită la el pe stradă, ajuge să o ia razna, se fac și planuri de nuntă cred, dar nici de al dracului nu vreau să mă bag în subiectul ală.
Nici nu mai trebuie să menționez că eu trebuie, obligat prin lege, să îl suport pe omul ăla.
În fond, nu știu cum aș putea face asta când a apărut în viața mea brusc, și tot la fel de brusc și-a asumat și rolul de tată al meu.
Adică să ne înțelegem, doar pentru că mama nu mai are nicio legătură cu tatăl meu, nu înseamnă că individul ăsta îi poate lua locul doar pentru că e iubitul mamei mele.
Îmi fac griji pentru ea pentru că am realizat că omul ăsta o are la degețelul lui mic. A reușit să o facă să își pună copilul pe locul trei și să renunțe la tot ce a clădit în orașul și să se mute cu el într-un alt oraș doar pentru că a primit o promovare la muncă.
Sigur că aș putea să o las de capul ei și să aleg cea mai convenabilă variantă pentru mine și să ă mut la tata, dar nu o pot lăsa singură cu individul ăsta mai mult de o săptămâna. E la fel ca fetele de vârsta mea care cred că își găsesc fix acum sortitul.
