Tabara

Capitolul 21

- Louren, te rog, pot face fata.

Eram in biroul lui Louren, care era ravasit. Foi si documente erau imprastiate peste tot, unele dintre ele marcate cu o carioca de catre Louren. Fereastra era larg deschisa, chiar daca era probabil trecut de miezul noptii. Loren nu parea deloc socata, sau suparata sa ma vada, parea mai degraba intristata. Purta aceleasi haine pe care le purtase si la petrecere, o rochie stramta rosie, cu o curea neagra si subtire la brau.

- Annie, inteleg ca Michael era prietenul tau... a incercat ea, insa am intrerupt-o.

- Este prietenul meu, am zis eu aproape strigand primul cuvant. Si intelege ca este de datoria mea sa ajut la cautari. am zis hotarata.

- Annie, esti sigura ca vrei sa faci asta? a zis ea ingrijorata. Mi-am amintit cu o strafulgerare de surpriza ca exact aceleasi cuvinte mi le adresase si Jace cu cateva minute in urma.

- Da, am soptit eu. Cre...

- In regula! m-a intrerup ea, si mi-am dat atunci seama cat de nepoliticos sunase cand o facusem eu mai devreme; atunci Jace o sa-ti fie instructor. Amandoi veti da proba de paintball in acelasi timp, inseamna... a zis ea cu o urma de regret in voce. Iar dupa proba, va voi lasa liberi sa va antrenati.

In acelasi timp? ma gandeam eu. Cum, in aceeasi echipa? Dar noi suntem in echipe diferite, nu putem pur si simplu... atunci mi s-a aprins beculetul.

- O sa ne pui sa jucam unul impotriva celuilalt? am intrebat.

Dimineata probei venise la fel de repede cum ma temeam sa nu vina. Proba de luni se amanase pentru marti, iar Louren m-a scutit de la ea. Inca eram extrem de descurajata in privinta lui Michael. Nu putea fi mort. Nu putea. Jace aflase ca urmam sa dam proba unul impotriva celuilalt, si nu parea deloc incantat. De fapt, se purtase ca si cum ar fi fost o gluma, la inceput.

Ingrid si cu mine facusem planuri de bataie toata dimineata. Am pus-o pe Ingrid sa imi faca un plan schematic al punctelor strategice din padure, iar ea chiar asta facuse. Urmam ca ne impartim in trei grupe de cate 4 copii, unii find momeli, altii stand la panda, in asteptarea celorlalti, si atacantii, care se duceau pe la marginea campului de lupta, in spatele inamicilor, intr-o pozitie strategica.

Eu eram atacant, iar asta era cea mai periculoasa pozitie. Puteam fi nimerita oricand. Jocul se juca pana cand toti jucatorii unei echipe erau eliminati, asta insemna sa fie nimeriti de doua ori; sau pana trecea o ora, dupa care se facea o scurta pauza si se continua.

Eram la periferia padurii, discutand cu Ingrid ultimele detalii in atac, pentru ca si ea era atacant, la fel ca mine. Asteptam sa vina masina cu echipamentele si pustile fiecaruia.

- Cum vezi pe cineva, tintesti si tragi, cat de rapid poti, inainte sa fii vazuta. Daca te vede, o sa ai un avantaj de aproximativ doua secunde sa tragi din nou, in asa fel incat sa nu fii nimerita. Ai grija la picioare, pentru ca daca esti nimerita in picior, o sa cazi si o sa fii o tinta usoara pentru cea de-a doua lovitura. Daca tu tragi inaintea celuilalt si nimeresti pentru a doua oara, glontul trimis de el spre tine se anuleaza, ok? imi tine Ingrid un discurs.

- Bine, am inteles. am zis eu usor enervata de situatie. De ce nu mai ajungea masina cu echipamentele odata?!

Insa chiar atunci, chiar in fractiunea aceea de secunda, am vazut o masina de camp neagra venind din spatele depozitului. Masina s-a oprit la vreo trei metri de locul unde stateam noi. Din fata, de pe scaunul soferului, a coborat unul dintre domnii care ne intampinase la intrare pe mine si pe Lily, la inceputul taberei. Si-a suflecat cu un gest amplu manecile de la costumul de paintball cu care era imbracat si a inceput:

- Presupun ca fiecare dintre voi cunoaste regulile jocului, a inceput acesta. M-am uitat in spatele lui si am vazut-o pe Maya care statea pe unul dintre scaunele de la peiferie, privind curioasa. In timp ce acest explica regulile pe care eu le stiam deja, ma uitam la Maya cum se intorcea din cand in cand si soptea ceva la urechea unei fete din spate, pe care nu o cunosteam. Cand a terminat de explicat am tresarit. Eram emotionata, iar inima imi batea sa imi sara din piept. L-am vazut pe Jace care era deja imbracat in costumul lui de lupta, si arata asa de bine in el. Costumul ii contura foarte bine muschii bine lucrati, dar nu trebuia sa ma gandesc la el acum, imi pierdeam concentrarea. Asta mi-a amintit ca si eu trebuia sa-mi imbrac propriul costum, gand care m-a trezit la realitate. M-am uitat in sus, domnul care terminase explicatia imi intindea acum un costum. Nestiind de cat timp imi tine costumul in mana, l-am luat si am multumit silentios, usor rusinata.

M-am imbracat rapid cu costumul, care mi se potrivea perfect (multumita lui Jace) si ne-am aliniat exact asa cum presupun ca explicase antrenorul. Nu ma puteam concentra asupra unui singur detaliu din padure, asa ca imi miscam privirea, pentru a cuprinde cat mai multe. Vizualizam in minte planul schematic pe care mi-l facuse Ingrid, cu toate punctele de reper si insemnarile. Ingrid era chiar in stanga mea, cu fata indreptata spre padure. Cand m-am uitat la ea, ea si-a intors capul si mi-a zambit incurajator.

- O sa fie bine... mi-a zis ea.

 Mda... sper sa fie totul bine...

Aveam din nou aceeasi presimtire ciudata, si simteam cum problemele nu se mai desprind de mine. Inima imi bubuia in piept, si aveam emotii, cum aveam de obicei cand eram mica inainte sa inceapa vreun spectacol sau vreo serbare. M-am uitat peste umarul lui Ingrid sa vad ce face cealalta echipa, si am observat cum antrenorul ii conduce spre padure. Nu intelegeam ce se intampla.

Peste mai putin de un minut antrenorul ne-a condus si pe noi la un loc din padure, deci, am realizat eu, urma sa ne incepem proba din padure. Timp de vreo doua minute, am analizat imprejurimile, si am stabilit cu Ingrid pe unde sa o luam. Dupa care antrenorul a spulberat tacerea:

- Cand auziti semnalul, porniti! Aveti o ora la dispozitie sa-i eliminati pe cei din echipa adversa, iar daca nu reusiti, se va face o pauza, dupa care se continua cu inca o ora. Daca nici atunci nu reusiti, atunci vor fi numarate gloantele nimerite din fiecare echipa. Sper ca m-am facut inteles!

Dupa explicatia antrenorului, de care nu aveam nevoie, am mai aspeptat circa doua minute in suspans, dupa care s-a auzit un bubuit in niste boxe de la periferie.

Proba incepuse.