Tabara

Capitolul 22

M-am ghemuit rapid si m-am uitat in stanga mea, unde trebuia sa fie Ingrid, si am observat ca plecase deja intr-un ocol larg spre stanga. Inainte sa o urmez, am tras aer adanc in piept m-am uitat la cer. Era gri inchis, iar petele cenusii se miscau amenintand cu o ploaie grea si deasa. Stiam ca proba nu s-ar fi oprit doar din pricina unei simple ploi, nici de ar fi deasa. Mi-am revenit rapid si am urmat-o pe Ingrid, incepand sa alerg ca sa o prind din urma. Aveam pusca pregatita sprijinita de mana dreapta, exact cum ma instruise Jace.

Buruienile mi se agatau de costum, insa eu nu simteam nimic, datorita grosimii materialului. O urmam pe Ingrid indeaproape, pasind atent inainte. Am facut un ocol larg, pana am zarit oamenii echipei adverse care stateau in asteptarea noastra, la vreo 10 metri pe diagonala de noi. Nu le puteam vedea fetele din cauza plantelor interpuse in dinstanta dintre noi. Ne-am asezat amandoua pe vine, pentru a concepe planul.

- Uite cum facem. Il vezi pe baiatul care isi tine pusca pe stanga? dupa ce am incuviintat, Ingrid a continuat. Avem avantajul faptului ca e stangaci. O sa ne strecuram in spatele lui si o sa il impuscam in mana stanga, dupa care o sa ne retragem in frunzisul din spatele lui, chiar acolo, vezi? a zis ea aratand spre o ingramadire de frunze lati.

- Da. Nu o sa mai riscam si pentru o a doua lovitura, pentru a nu fi expuse la riscul de a fi vazute. am auzit in departare un tipat, ceea ce insemna ca cineva fusese lovit.

- Exact. Dupa care o sa ne despartim, eu in stanga, tu in dreapta, ca sa acoperim o raza mai mare de viziune, ok? a zis Ingrid evident deranjata de tipat.

- Ok. Hai sa mergem. am zis eu in timp ce frica a inceput sa imi infloreasca in piept, ca o floare otravitoare.

Asa zicand, am pornit in fata lui Ingrid indreptandu-ma spre tufisul stabilit. Deodata am simtit ceva vajaindu-mi pe langa ureche si spargandu-se intr-un copac foarte aproape de mine. Am intors capul pentru o secunda si am vazut vopsea verde de glont. La naiba! Am inceput sa alerg in fata, fara sa ma uit inapoi. Miscarile mecanice ale pasilor pe care ii faceam ma ajutau sa raman constienta de situatie. Cand am ajuns la o distanta convenabila, am plonjat de-a dreptul in tufisul primitor. M-am ascuns complet in tufisul care s-a dovedit foarte mare, si am ascultat atenta. Ingrid nu mai era in spatele meu.

Mi-am intors capul spre directia de unde am venit si am vazut miscare. Am asteptat sa o recunosc pe Ingrid, inainte sa tintesc. Pentru ca niciodata nu ma pot abtine la prostii, am iesit din tufis pentru a vedea mai bine, si am facut un pas in fata. Apoi doi, si trei, pana cand ma aflam destul de aproape sa observ. Ingrid era in genunchi, si un baiat inalt era la patru metri de ea. Baiatul se pregatea sa tinteasca, iar Ingrid era neajutorata acolo, evident isi lasase pusca la vreo doi metri departare. Baiatul a miscat rapid pusca la ochi, a tintit, a tras. Ingrid a tipat scurt, si s-a intins dupa arma cu o mana, cu cealalta tinandu-se de locl unde fusese impuscata.

Fara sa mai stau pe ganduri, am dus pusca la ochi intr-o fractiune de secunda si am tintit, inainte ca baiatul sa se poata gandi la o a doua lovitura. Am ochit mana baiatului si am tras. De la soc, baiatul a scapat pusca. Am alergat pana la Ingrid, i-am luat pusca de pe jos, am ajutat-o sa se ridice, si chiar inainte ca baiatul sa faca acelasi lucru, l-am impuscat in picior, lucru care a fost urmat de un alt tipat de surprindere.

- Mersi, Annie! a zis Ingrid schiopatand.

- Ce ai patit la picior? am intrebat ingrijrata.

- Am calcat stramb.

- Uf! Sa mergem, am zis eu tinand intr-o mana pusca mea, si cu cealalta sprijinind-o pe Ingrid. Am mers asa pana la tufisul spatios.

- Ramai aici pana te refaci, o sa merg in observatie. Daca nu ma intorc in zece minute, pleci fara mine de aici si suntem pe cont propriu, ok? am contopit eu un plan destul de bun pe loc. Ingrid a miscat capul afirmativ, si cu aceasta, ne-am despartit.