Hate and Lies

Șapte

Christian

În prezent

— Cafeaua ta !

Mormăie ea și îmi pune ceașca pe masă . Mă uit la băutură , fără să mă ating de ea .

Ochii mei urcă pe trupul ei . Ce mă-sa portă ?

Are pantalonii cargo . O bluză albă până la talie ce scrie ,, happy day " . Dar eu clar nu avem așa ceva acum .

— Unde e senvișul meu ?

Întreb eu hârjonit . Chinezoaica ridică din umeri .

— L-am mâncat eu . Mi se părea că sacoul te cam strânge !

Îmi zvâcnește pleoapa . Cum să suport așa ceva !? . Mă enerva, făcea ca sângele meu să clocotească ...se purta ca o scorpie cu venin , și scotea ce-i mai rău din mine .

Jenny Kang, știa cum să mă calce pe nervi , iar eu nu-mi doream nimic mai mult de cât să i-o trag . Chiar aici . Să o aud cum țipă , iar eu să mă bucur de sunetele ei .

— Vezi ce scoți pe gură ! Sunt șeful tău . Faci... după... cum ... îți... spun ... eu !

Își încrucișează brațele la piept privindu-mă total dezinteresată .

— A da ? Bine...iertare Alteța Voastră ... vă rog ...nu aduceți călăul !

— Singurul călău care o să-ți fie, sunt eu dacă nu-ți miști curu chiar acum să-mi aduci un senviș !

Oftează teatral dându-și ochii peste cap .

— Sau, ai putea face un efort să te ridici de pe scaun . Zău așa... mă mir cum de nu ai prins rădăcini !

Ochii noștri se întâlnesc . Acei ochi înguști .. căprui măscăriți al naibii de bine cu eyeliner... arătau bestial . Privirea rece și dură.. mă excita , pentru că mie îmi plăcea tot ce e acru și amar ...dar în ciuda faptului că Jenny s-a transformat într-o adevărată femeie , care mai are și tupeu... știam că gustul ei — care aveam să-l aflu mai devreme sau mai târziu — e mai dulce decât prostiile pe care le gătea când avea mintea unui copil retardat .

— Adu-mi ce ți-am cerut !

— De ce ? Te lasă tinerețea ?

— AM DOUĂZECI ȘI ȘASE IDIOATO !

Mă răstesc eu la ea bătând în masă cu palmele , atât de tare că pielea începe să-mi amorțească . Jenny tresare și face un pas înapoi. 

Îi e frică . Încă îi e frică de mine .Și asta era bine . Mai mult sau mai puțin .

Înghit în sec și încerc să mă calmez .

Despre asta vorbeam .  Jenny scoate ce-i mai rău din mine , și eu nu-mi doresc nimic mai mult de cât acum , să o văd trântită de perete în timp ce i-o trag .

Și o să se culce cu mine , de bună voie .

— Tot stai rău cu nervii din câte văd...

Murmură ea încet . Nu-și ia ochii de la mine . Nici eu de la ea .

— Du-te...

Mârâi eu și mă așez din nou la calculator .

Chinezoaica pleacă fără să spună un cuvânt. Trântește ușa . Trag aer în piept , apoi mă concentrez din nou asupra ecranului din față mea .

Am de trimis un email către cealaltă companie pe care o dețin .

Să ai atâția bani , la douăzeci și șase de ani este un miracol . Sau o povară . Fiecare vede cum dorește situația. Eu, o văd ca pe o povară .