Hate and Lies

Cinsprezece

Jenny

În prezent

Când mă trezesc aud sunete din bucătărie. Mă ridic pe fund. Afară e noapte.

Îmi ia câteva clipe să-mi dau seama că eram în camera lui Christian. În patul lui .

Observ niște pastile alături și o cană cu apă .

Contraceptivele.

Mi-e rușine că am făcut-o fără prezervativ, dar nu mai puteam da înapoi.

Le iau și le dau pe gât cu puțină apă .

Mă ridic din pat , după care cotribăi prin dulapul lui Chris.

Nu o să se supere dacă o să-i i-au un tricou ceva cu care să mă acopăr. Găsesc unul potrivit care îmi cade mai jos de fund.

Îmi verific telefonul . Ora indică unsprezece și jumătate .

Trag chiloții pe mine, și deschid ușa puțin. Pășesc încetișor pe podeaua de gresie îndreptându-mă spre sufragerie, acolo unde lumina este aprinsă .

Îl văd pe Christian lucrând la un laptop. Poartă un tricou alb . E așa concentrat că nici nu mă observă .

Vin în spatele lui și îi ating ușor urmerii. Mă aplec puțin și îi suflu în ureche .

— N-ar trebui să dormi ?

— Aceeași întrebare o am și eu pentru tine !

Mormăie el și se uită la mine când înconjor canapeaua.

— Văd că ți-ai găsit și haine noi !

Ridic din umeri nevinovat .

— Nu-s de vină că îți lași lucrurile la vedere !

Oftează și își mută privirea înapoi spre ecran . Mă așez lângă el .

— La ce lucrezi ?

— La ceva !

— Uau, nu mi-am dat seama !

Mormăi eu sarcastic .

Nu înțeleg ce e cu omul ăsta . Uneori am impresia că îl am în față pe Chris , bărbatul care minte că nu mă place ,dar de fapt ar fi gata să mă sărute în orice moment, dar alte dați, am impresia că nu-l văd de cât pe Christian Bennett... omul bogătan și cu gura mare .

— Ai luat ce ți-am lăsat ?

— Da ...

Murmur eu încet.

— ...mersi !

Tot nu mă privește și asta începe să mă deranjeze. Iar a intrat în pielea lui Christian Bennett ... bogătanul nesuferit .

— Ști, în ciuda faptului că mi-ai călărit trupul ca un animal, nu văd nici urmă de respect din partea ta !

—  E trecut de unsprezece... du-te la somn Jenny !

— Știu, dar, n-ai vrea să mi te alături ?

— Nu !

Îmi zice el nepăsător . Îi arunc o privire urâtă, dar și îndurerată. Să-l ia naiba .

Mă ridic fulgerător în picioare și zic :

— Ști ce ? N-ai de cât să stai acolo ! Am încercat să te înțeleg...am încercat să mă port drăguț ! Dar se pare că nu merită !

Îmi scot tricoul lui . Chiar aici , în timp ce mă privește . Îl arunc în fața spunând :

— Să te ia naiba Bennett !