Hate and Lies

Unsprezece

Jenny

M-am foit o oră, pe patul ăsta străin încercând să adorm, dar nu am reușit.

Îmi este extrem de incomod să mă obișnuiesc cu locuri în care știu că nu-s ale mele.

În ciuda faptului că Chris îmi rezervase două camere de hotel, una pentru mine, și una pentru el ,că doar nu aveam să împărțim patul — chiar dacă mi-aș fi dorit — nu pot să mă gândesc decât la cât de stresat era atunci când a dat ochii cu taică-su.

Din câte știam, James Bennett a fost mereu un om dur și sigur în tot ceea ce face, așa e și Christian...se asemăna, dar totuși ce-i doi par să își arunce mereu priviri lungi .

Sau eu n-am înțeles bine? .

Nu am somn, și mâine dimineață trebuie să ne întoarcem la Washington.

Mă ridic pe fund și îmi i-au telefonul. Unu și treizeci și trei. Minunat, deja e trecut de miezul nopții.

Mă ridic în capul oaselor dând pătura la o parte. Încalț papuceii de cameră cu iepurași primiți de la bunica, și îmi trag tricoul cu două mărimi mai mari peste coapse.

Știu că probabil cei din hotel o să creadă că sunt o lunatică...dar am nevoie să ies puțin pe hol...poate găsesc unde e sala cu mâncare.. aș mânca ceva acum, n-am prea reușit să mă bucur de ceva cald de când am ajuns la Boston.

I-au cartela și descui ușa. Ies încetișor și închid înapoi ușa din urma mea. Mă plimb prin hol încet, fiind extrem de liniște, încerc să nu las frica să de-a în mine.

Am văzut prea multe filme horror în care cele mai oribile creaturi mișună pe holuri gata să te terorizeze.

Găsesc sala în care se aflau diferite dulciuri. Christian s-a ocupat ca cât stăm aici, totul să fie la îndemână dar nu-s sigură dacă este pentru mine sau pentru el .

Mă apropii de frigider. Încăperea este slab luminată așa că încerc să merg cât mai atent ca să nu mă lovesc de ceva și să fac zgomot.

I-au un suc de căpșuni cu banane găsit în frigider. Cotribăi după o ceașcă dar în secunda când deschid dulapul ceva îmi luminează fața și eu țip când văd fața unui om luminată de lanterna telefonul ca în filmele de groază .

Ceva îmi acoperă gura rapid .  Când încetez să mă mai zbat, îmi dau seama că , palma caldă al lui Christian îmi ține gura .

Mi-o eliberează când mă liniștesc.

— Ce dracu !?

Se rastește el cu voce înceată.

— Tu să-mi spui, de ce umbli ca un dement prin bucătărie la unu noaptea ?!

Christian ridică o sprânceană apoi se sprijină de blat lăsând ca lanterna telefonul să ardă încă.

— Lucram, scuza ta care e ?

Oftez și i-au cutia de suc în mână murmurând:

— Nu pot să dorm ...

— De ce ? Ție frig ?

În replica lui nu se citește nici o urmă de flirit sau o posibilă aluzie sexuală. Însă ochi lui îmi privesc picioarele dezgolite.

— Nu, însă ... pur și simplu nu pot să dorm!

Clarific eu și iau un gât din băutura dulce.

— Ști că zahărul din sucul ăsta nu o să te facă să adormi ?

— Știu, dar nu m-ai e cazul...o să încerc să dorm în tren, mâine dimineață!

Mormăi eu și îmi ridic ochii spre chipul lui, dar nu pentru mult. Pieptul lui este acoperit de un tricou alb — și nici când nu i-a stat mai bine de cât acum — albul mereu l-a prins pe Chris.

— Tu ...ce cauți aici ?

Întreb eu ca să evit fierbințeala care îmi urcă în obraji.

— Am auzit o lunatică umblând pe hol și asta m-a deranjat, așa că mi-am zis să văd ce puii mei o mănâncă !

Îmi dau ochii peste cap.

— Ei, acum ai aflat ?

Schițează un rânjet mic.

— Poate!

Și ce mai înseamnă și asta?! .

Îi arunc o privire întrebătoare. El îmi ia cutia de suc și desface dopul. Bea direct din cutie . Își șterge ușor gura cu dosul palmei.

— Credeam că zahărul nu e potrivit pentru o asemenea oră!

— Greșești ca întotdeauna Kang...

Mormăie el.

— ... pentru tine nu e potrivit într-o asemenea oră...eu...

Ceva ca un oftat îi iese printre buze. Se aplecă puțin spre mine.

— ...eu sunt obișnuit cu așa ceva !

Îmi simt trupul încălzit și sfârcurile întărite. La naiba. Căldura trupului lui e de vină...apropierea asta idioată.

Îmi acopăr sânii cu brațele ca să nu-și de-a seama de ce tocmai se întâmplase. Nu-mi permit să mă afișez atât de ușor în fața lui în urma reacțiilor trupului meu în prezența lui.

— Te-ai descurcat cu prezentarea!

Îmi spune el dintr-o dată și jur...nu o zice într-un mod meschin. Înghit în sec privindu-i chipul obosit.

— Cu plăcere...dar, de ce e așa importată?

— Asta, nu te privește pe tine ! ...

Mi-o întoarce el.

— ....sunt afaceri de familie !

Afaceri de familie? .

— Ce înseamnă asta? Concurezi cu tatăl tău...?

Întreb eu încet. Christian râde isteric printr-un sungură hohot.

— Ar vrea el, dar n-are de cât să încerce !

— Și asta...ce mai înseamnă ?

Își dă ochii peste cap.

— Ai prea multe întrebări chinezoaico , hai, ia-ți sucul și cară-te, începi să mă enervezi deja !

Oftez și îmi i-au paharul cu suc. Dau să plec, însă mă răsucesc puțin privindu-l.

— Ști, Chris uneori nu-mi dau seama dacă te macină durerea sau răzbunarea ...

Se încruntă puțin.

— Ce rahaturi scoți pe gură chinezoaico ?

— Vreau să spun, este clar că vrei ceva... să nu crezi că n-am observat. Te cunosc Chris!

Își bagă mâinile în buzunarele pantalonilor de pijama și vine alene spre mine.

— Nu mă cunoști câtuși de puțin , încetează să mai vorbești rahaturi !

O,  clar îl afectasem.

— Ce rahaturi crezi că spun? Să fie oare faptul că erai încordat când țineai discursul...sau felul cum te-ai schimbat la față când tatăl tău te-a iscodit cu privirea... spune-mi Chris, ce te doare ?

Christian se oprește pe hol și strânge pumnul. Urmerii lui se relaxează dar nu se întoarce spre mine doar murmură:

— Du-te la culcare chinezoaico...

Apoi pleacă în camera lui care este vizavi de a mea.

Oftez.

Dumnezeule, când o să renunțe o dată la mândria asta de imbecil ?! .

Intru în camera mea și las paharul pe noptieră așezându-mă din nou pe pat, doarcă de data asta mă uit spre geamul uriaș ce îmi dă posibilitatea de a admira orașul și totuși când într-un șir de gânduri nenumărate.