Hate and Lies

Unu

Jenny

Cu zece ani în urmă

Locuiesc într-un paradis . Care nu e al meu . De fapt , stau în vila familiei Bennett , deoarece , tatăl meu , San Kang , este bucătarul iscusit al familiei Bennett .

Tatăl meu este apreciat pentru mâncărurile făcute . Și într-adevăr se pricepe . Doamna Bennett este mereu încântată de ce le servește și se poartă foarte frumos cu el , la fel și cu mine .

Păcat că asta nu se aplică și fiului lor , Christian .

Este dificil să te bucuri de liniște când ai în preajmă un nesuferit care mereu te vede cu o treaptă mai jos decât el . De fapt , pe mine mă tratează de parcă aș fi rahat .

Mereu stă cu idioții lui de prieteni . M-ai ales cu Nicolas. Tipul e un drogat și un fumător dat naibii , însă...e drăguț .

Când pășesc în bucătăria uriașă , tata deja poartă șorțul lui și curăță un pește .

Mă strâmb când mirosul de apă și sânge îmi pătrunde în nări .

— Hei scumpo , cum a fost azi ?

— Bine , scuze dacă m-am reținut , am trecut pe la bibliotecă . Profesoara ne-a solicitat să citim ,, Pride and Prejudice " !

Tata zâmbește .

— Ai avut succes ?

—  Nu , din păcate ... însă am găsit Little women !

Îmi las ghiozdanul jos și deschid primul buzunar să-i arăt tatei cartea . Însă acesta trece cu peștele în mână pe lângă mine și curge puțină apă împuțită pe umărul meu .

Futu-i ! . Încerc să nu urlu , sau să plâng . Dacă rămâne pată , sau dacă îmi împute tunica...o să am o criză .

—  Pari ocupat ...

Mormăi eu .

— Scuze iubito , soții Bennett se întorc într-o oră , au cerut macrou , la cină !

Îmi iau ghiozdanul și dau din cap afirmativ , semn că am înțeles . Dau să plec .

— Jenny !

Zice tata înainte să pășesc pragul bucătariei . Mă răsucesc spre el puțin . Zâmbește scurt după care spune :

— Diseară sunt liber . Cred că pot să-mi arăți rețeta aia de biscuiți pe care ai învățat-o !

Zâmbesc cu toată gura și dau din cap .

Când tata s-a angajat aici , nu vedeam gătitul ca fiind o modalitate intrigantă de a petrece timpul . Dar...eram curioasă să văd cum e să îți guști propria mâncare . Așa că, m-am apucat de gătit .

— Abea aștept !

Urc scările și mă îndrept spre camera mea , dar aud voci venite dinspre camera lui Christian .

Știu că n-am voie să trec pe acolo . El mi-a spus asta . Dar ca să vezi , nu-mi pasă de ce-mi zice .

Pășesc încetișor spre holul care duce spre camera lui . Dar înțepenesc când ușa de la baie se închide și se aud pași venind încoace .

Mă răsucesc înapoi, dar de după perete mă izbesc de un piept . Sunt năucă .

— Cine ești tu ?

Când mă dezmeticesc, îmi dau seama că e unul din tipii cu care Christian își petrece timpul la școală . Este unul din a doăsprezecea...nu știu cine e ..dar mă pierd cu firea .