Hate and Lies

Șaisprezece

Christian

În prezent

La patru dimineața, i-am simțit brațele lui Jenny încolăcindu-se pe talia mea. Nu am dat-o la o parte, dormea profund, chiar dacă mi-aș fi dorit să mă răsucesc spre ea ca să o pot îmbrățișa și eu , n-am făcut-o .

Curând aveam să-i dau banii pentru operația lui taică-su..nu voi mai avea nevoie de ea , și totuși mă urăsc că mi-aș dori să o am lângă mine tot timpul.

N-am mai dormit, m-am trezit și am plecat să lucrez la calculator. Asta îmi plăcea să fac , să muncesc când simt că apar sentimente care pur și simplu nu vreau să le simt pentru ea.

Este săracă , și cu un tată bolnav, poate pare demn de milă, dar nu și pentru mine . Știam toată treaba asta urma să se încheie o dată...nu aveam să o țin aici , dar nici să o las să plece cu totul de lângă mine .

La opt și ceva am auzit ușa camerei deschizându-se . Se trezise .

Jenny a apărut în raza mea vizuală îmbrăcată într-un tricou de-al meu , unul albastru care avea ceva șters pe spate.

— Neața...iar ai plecat la patru dimineața , încep să cred că ești vreun ciudat care stă și se holbează la reflexia lui ore în șir până se face opt dimineața !

Se amuză ea și se sprijină de biroul din sufragerie . Ridic o sprânceană .

— Mă spionai ?

Ridică din umeri.

— S-ar fi putut să trag cu ochiul când te-ai ridicat și mi-ai tras pătura peste umeri...

Rânjește puțin.

— ... drăguț, ce pot să spun !

Îmi dau ochii peste cap . Speram să nu aducă în discuție treaba asta , pentru că credeam că doarme în puii mei ! .

— Mda , nu te obișnui !

Mormăi eu .

— Mda ,nu te obișnui...

Mă maimuțărește ea și pleacă spre bucătărie . Las laptopul într-o parte și mă ridic plecând din urma ei .

Jenny se uită în frigider și fundul ei este destul de aplecat cât să i-o trag . Trag aer în piept și întreb :

— Nepoliticos să îmi umbli prin lucruri !

— Îți pasă?

— Nu !

— Așa mă gândeam și eu !

Mormăie ea și trece pe lângă mine cu două ouă în mână . Avea să gătească . Avea să gătească pentru mine , și mie îmi place asta !

— Te faci util ? Unde ți-e făina ?

— De unde puii mei să știu ?

Întreb eu puțin morocănos .

— Este casa ta !

— Da, dar nu-mi pasă ce am , atâta timp cât mănânc ceva !

— Pentru un bogătan , ești cam sărac în alimente !

Mormăie ea și sparge ouăle într-un bol .

— Iar pentru o săraca...

Nu continui fraza, pentru că Jenny întoarce capul fulgerător spre mine încruntându-se .

— Pentru o săracă ca mine ? Asta voia să zici ?!

Strâng din dinți . Mârâi :

— Nu !