Îmi vine foarte greu să spun cuiva că îl iubesc, din simplul fapt că nu cred ceea ce spun, și nu vreau să fac abuz de aceasta sintagmă mult prea folosită în zilele noastre. Simt ceva pentru "persoana specială din viața mea", pentru care probabil nu insemn nimic, dar nu e iubire. Nu. Dimpotrivă e ură, ură pentru tot ce înseamna, pentru că m-a distrus psihic, și obosit emoțional. Iubesc faptul că mă ignoră, că nu îi pasă de mine, pentru că e ceva frumos în a fi folosit pe post de "preș" al cuiva, nu pot să explic și nici nu voi încerca. Ce vreau eu să spun e că iubesc sentimentele puternice, iubesc să îmi bată inima în piept de parcă mai are un pic și evadează, iubesc să îl văd urându-mă.
