Până la ultima suflare

15

Capitolul 15

Christian

Mă învârteam în biroul meu ca un leu în cușcă. Am mai luat o gură din whiskey-ul chihlimbariu, dar degeaba. Pe buze simțeam încă aroma ei. În nări aveam încă parfumul ei. Pe față simțeam încă atingerea degetelor ei.

Îmi pierdusem capul. Pentru o secundă, m-am lăsat dus de val și am făcut ceea ce-mi doream să fac de ceva vreme. De fapt nu, nu m-am lăsat dus de val, m-am lăsat tras în adâncuri și înecat. În adâncurile unei perechi de ochi negri.

Am oftat și m-am întors spre geam, la timp să văd cele două mașini ieșind din curte. Într-una erau Ida, Ana și Matteo, iar în cealaltă erau trei oameni de-ai mei care urmau să aibă grijă ca totul să fie în regulă. După ce am fost urmăriți la mall, nu voiam să risc ca Ida să fie în pericol. Pentru că aveam nevoie de o mireasă vie.

Începeam să cred că mă mint singur, dar ultima problemă de care voiam să mă ocup era cea amoroasă. Aveam dușmani care erau mai periculoși decât o inimă frântă.

Ușa biroului s-a deschis, dar nu m-am sinchisit să mă întorc. Singurul care intră fără să anunțe era Lucas. Am dus din nou la gură paharul cu whiskey.

—În juma' de oră avem întâlnirea cu Abernathy, despre campania publicitară.

Mi-am verificat ceasul de la mână.

—Spune-le lui Marco și Enzo să fie gata în cinci minute, am spus sec.

—Știi, mă așteptam să fi mai relaxat după ce ai urcat imediat pe urmele cumnatei, a spus amuzat.

—Nu înțeleg de ce ai crede asta, am răspuns serios.

—Ei haide, Chris. Nu-mi spune că nu s-a întâmplat nimic? Simțeam tachinarea din tonul lui foarte clar.

—Nu vreau să vorbesc despre asta acum, i-am tăiat-o scurt.

—Hai, nu fi așa un virgin. Spune-mi cum a fost!

Entuziasmul și curiozitatea lui îmi dădeau dureri de cap. Uneori era imposibil să scapi de el până nu îi făceai pe plac.

—Nu s-a întâmplat mare lucru, am spus oftând. Doar ne-am sărutat.

—Ah, asta explică de ce ești așa morocănos. Ai rămas cu ea sculată, a spus, abținându-se cu greu să nu râdă. Cine ar fi crezut că cumnata e așa o ispită? Se pare că ți-ai găsit soția perfectă, dragul meu prieten.

—Ieși afară! Am mârâit, întorcându-mă la paharul meu cu whiskey.

Lucas a ieșit afară din biroul meu și imediat cum ușa s-a închis, râsul lui colorat a răsunat în toată casa.

Am ajuns la timp la întâlnirea cu Abernathy. La intrarea în recepția hotelului unde urma să avem ședința am fost întâmpinați de o tânără înaltă și subțire, roșcată, care nu a încetat să-l soarbă din priviri pe Lucas. Iar el îi dădea apă la moară. Mi-era rău.

— Mă bucur să te revăd, Christian! M-a întâmpinat Alexander când am intrat în sala de ședințe.

Mânca rahat. Nu se bucura să mă vadă, se bucura că va face o căruță de bani de pe spatele campaniei publicitare pe care o voiam.

Aveam un lanț de hoteluri în Italia și voiam să-l extind și în Anglia. Găsisem câteva locuri muntoase, numai bune pentru conceptul pe care îl promovau hotelurile mele, dar simțeam că pot aduce mai mult profit dacă investesc într-o reclamă.

— Alexander.

Am dat scurt din cap și am trecut pe lângă el, intrând în sală. M-am așezat în capul mesei și m-am făcut confortabil.