Chess Pieces

Capitolul 9

O durere de cap, ma face sa simt ca mai am putin si voi ateriza pe podeaua formata din patratele albe si negre.Imi indrept spatele si imi plimb privirea prin incapere in cautatarea unei sticle de apa.
Cand o vad ma indept spre ea.Apuc sa beau jumatate din aceasta si privesc ceasul.Ignorand durerea de cap imi iau geanta si ma pregatesc sa ies, dar se pare ca cineva vrea sa imi intarzie plecarea.Un domn bate apasat in usa din sticla si intra.
Il analizez subtil.
-Cu ce va pot ajuta?intreb cu un zambet pe care de abia il pot sustine.
-Domnisoara Johnson, tatal dumneavoastra va trimite salutari.spune acesta intinzandu-mi un plic negru pe care il iau fara sa ma gandesc prea mult.
Il deschid iar cuvintele scrise cu litere albe pe foaia de aceeasi culoare cu plicul imi intensifica durerea de cap."Nu te poti ascunde, draga mea e o lume foarte mica.O sa-ti distrug viata daca nu te intorci.Cu drag, tatal tau."
Ma uit in jur pentru a vedea ca omul din fata mea plecand.Raman blocata.Un sentiment de teama ma face sa ma uit in jur.Pulsul inimii incepe sa o ia razna si durerea de cap se amplifica.
Mai bine eram lovita mortal decat sa fi citit ceea ce scria pe hartia neagra.Cateva lacrimi calde isi fac loc pe obrajii mei.Le sterg in graba si imi iau geanta.

***
Drumul spre casa pare din ce in ce mai lung, iar traficul pare a nu fi de partea mea.Ma uit spre plicul negru de pe scaunul din dreapta.Eu stiu mai bine ca oricine cat de dureroase pot deveni cuvintele, mai ales atunci cand vin de la o persoana apropiata tie.Prefer niste pumnale infipte in inima, decat niste cuvinte de la ta-, adica Johnson.Eu nu mai am un tata.El nu mai merita sa fie numit asa, de fapt nu stiu daca a meritat vreodata.
Un claxon ma scoate din starea in care eram si pornesc vazand ca soferii din spatele meu isi pierdeau rabdarea.

Cand intru pe aleea din fata blocului, scenarii legate de vederea lui isi fac loc prin mintea mea.Intru in parcarea subterana si imi parchez masina in locul obisnuit.
Las un oftat sa iasa in momentul in care astept liftul.Imi ridic privirea cand liful ajunge.In fata mea statea insusi Johnson.
Un fior imi face intreg corpul sa se cutremure.Privesc persoanele de langa el si il vad pe Max, o vad pe Stacy si inca un domn ce seamana destul de mult cu cei doi frati.Il analizez pe Johnson si ii arunc o privire dispreruitoarea.
-Buna seara!spun salutul meu fiindu-i dedicat in mod special lui Stacy si omul care cred ca este tatal ei.
Vreau sa intru in lift, dar mana puternica a lui Johnson ma opreste.
-Elisabeth, nu ai vrea a ne isotesti in aceasta seara? intreaba el cu un zambet arogant care imi amplifica durerea de cap.
Ma sustrag din stransoarea mainii lui care devenea din ce in ce mai dureroasa si ii analizez pe toti patru, astfel realizand ca ei mergeau la o cina care parea una de afaceri.
-Nu!spun putin mai tare decat speram.Multumesc pentru invitatie Joh-, adica domnule Johnson, stiti ca nu as fi ratat pentru nimic din lume o cina la care sa fie prezent tatal meu, spun ultima parte apasat si clar, dar am alta treaba.Ma scuz pentru a nu-i creea o impresie proasta persoanei necunoscute din fata mea.
Stacy pare surprinsa de informatiile pe care tocmai le aflase.Max si domnul de langa el pareau putin uimiti doar de tonul meu, ci nu de tocmai ce spusesem.
Intru in lift, iar un gand nebunesc ma face sa vorbesc:
-Cred ca as putea sa va onorez cu prezenta, spun inainte sa ies din lift.
Privirea uimita a lui Johnson si a lui Max, imi oferea satisfactie.
Stacy ma privea cu un zambet larg, cred ca era fericita ca nu trebuia sa-i suporte singura pe cei trei domni.
-Eu sunt Elisabeth Johnson, fiica domnului Johnson aici de fata.spun intinzandu-i mana dreapta omului necunoscut din fata mea.
-Eu sunt Andrew Sebastian Black, sunt tatal celor doi, spune prividu-i pe Stacy si pe Max.Cred ca i-ai cunoscut deja, din cate am inteles tu esti cea de la atelierul careia fiica mea si-a cumparat rochia pentru nunta domnului Johnson.spune el propozitia fara a respira, incercand sa-mi ofere prea multe informatii.
-Sa fie intr-un ceas bun, domnule Johnson!excalam cu o incercare de entuziasm in voce.
Probabil ca ar fi trebuit sa fiu trista, dar nu eram.Nu imi pasa ca el isi reface viata si cu atat mai putin alaturi de cine.
-Acum putem pleca?intreaba Max privindu-si ceasul.Asta daca nu doresti sa te schimbi.spune propozitia fiindu-mi adresata mie.
-Putem pleca.spun sigura pe mine reamintindu-mi si bucurandu-ma ca avusesem un mic accident cu ghiuveta de la atelier, astfel reusit sa-mi schimb hainele cu o rochie bej pe care o facusem de curand.Cu ajutorul accidentului avut cu doua ore in urma am reusit si sa imi refac si machiajul, deci aratam prezentabil pentru cina de afaceri.
-Unde vom merge?intreb privindu-l pe domnul Black.
-Este un restaurant care s-a deschis de curand, Stacy stie unde este.spune privind-o cu subinteles.
-Pot veni cu tine in masina pentru ca oricum a mea e inca in service.In plus te prefer pe tine mai mult decat pe Max.spune incercand sa faca o gluma, nedandu-si seama de atmosfera tensionata dintre mine si Johnson.
-Bine.spun indreptandu-ma spre masina mea, lasandu-i pe cei trei barbati sa ramana in urma mea, Stacy reusind cu greu sa tina pasul cu mine.
Va fi o seara lunga, dar voi avea prilejul de a-l face de ras pe Johnson in fata viitorului sau asociat.Nu pot intelege de unde se cunosc cei doi si cum a ajuns Max, fiul acelui domn sa imi fie prieten.
Eu cred ca e ceva la mijloc de care eu nu stiu.Cu toate aceste ganduri durerea mea de cap parca a disparut.
-Si... domnul Johnson e tatal tau?spune Stacy rupand tacerea.
-Da, nu stiai?spun putin suspicioasa.
-Nu, pe domnul Johnson il stiu cam de trei saptamani.spune privind farurile masinilor care trec.De ce nu v-ati imbratisat sau ceva in genul, adica sunteti tata si fiica.spune incercand sa se scuze pentru felul indiscret de a ma inteba ce este inneregula cu mine si cu Johnson.
Nu ii raspund, nu vreau sa-i raspund.Vazand ca tac, intelege si murmura un "scuze".
Parchez in locul special amenajat si ii pot vedea pe cei trei barbati cum ne asteapta in fata intrarii.
Cobor din masina neagra si incerc sa capturez cat aer pot in plamani pentru a le face fata urmatoarelor ore pe care le voi petrece in acest restaurant.
Eu si Stacy ajungem in dreptul celor trei si suntem lasate sa intram dupa ei.

JustFrappe e aici!!!
Sper ca v-a fost dor de mine si daca v-a fost va rog sa comentati ca sa stiu daca vreti sa continui sau nu cartea.
Kisses from Frappe