Elisabeth POV.
Ma abtineam cu greu sa nu bufnesc in ras si se pare ca bruneta de alaturi nu imi urma deloc exemplul. Fata nervoasa a lui Max era cel mai bun spectacol vazut pana acum.
-De ce s-au inventat betele astea? spune el enervat de incapabilitatea lui de a manca mancarea cu betele specifice asiaticilor. Acum inteleg de ce asiaticii sunt atat de slabi, li se duce si pofta de mancare cand se chinuie sa apuce mancarea cu betele astea idioate. spune el aruncand betele pe tava rosie.
Un chicot imi paraseste gura si imi arunca o privire urata. Ma uit la Stacy si izbugnim amandoua intr-un ras haotic.
-Ha Ha Ha!Foarte amuzant. spune el cu gura plina, dupa ce a descoperit furculita de pe tava.
Eu si cu Stacy terminasem de mancat si acum il asteptam pe Max.
Ea isi scoase telefonul si incepe sa-l butoneze. Isi indreapta privirea spre fratele ei si rade malefic, apoi se uita la mine si imi intinde telefonul.
-Ghici cine e aici? spune ca imediat sa apara pe eceanul telefonului o poza cu un baiat de 9 ani. Avea parul negru si era plin de noroi. Imi indrept privirea spre fata lui si raspunsul ma izbeste, era Maximilian. Era adorabil. Avea ochii mari verzi atintiti spre micuta broasca din mana acestuia.
-Cat de dragut! spune eu privind la ecranul telefonului. Erai atat de adorabil, continui vazandu-l cum se incordeaza. Daca baietelul acela ar fi aici l-as imbratisa si l-as ciupi de o braji, spun uitandu-ma la el.
Un sunet gutural imi face privirea sa se indrepte spre Max.
-Sunt aici si sunt disponibil pentru imbratisari si sarutari eventual, spune el ultima parte mai incet in speranta ca nu am auzit.
-Iti cam fortezi norocul ,iubitor de broscute, rad si ma uit la sora lui care radea si ea la randul sau.
-Cand era mai mic avea tapet cu broscute, avea si pijamale cu broscute si sa nu mai pomenim de pat. spune Stacy ultima parte in soapta. Aceste cuvinte facandu-mi rasul sa se amplifice.
-Bine ,daca ai terminat cu umilirea in public putem merge la cumparaturi?intreaba Max inca nervos.
-Bine. cedeaza aceasta.
Aceasta a fost a doua oara cand vedeam o certa intre frati ,prima fiind una dintre amintirile destul de dureroase.
Flash back
-Esti o dezamagire pentru familia noastra! ii striga tata unchiului Stephan.
-Scuze ca nu mi-am construit o viata plictisitoare dupa care sa ma ascund de trecut. ii raspunde si acesta la randul sau. Traiesti mereu in trecut si consideri ca eu sunt vinovat pentru moartea mamei pentru ca a murit cand m-a nascut, tipa el lasand o lacrima sa i se prelinga pe obraz.
Nu-l vazusem niciodata pe unchiul Stephan plangand iar acest lucru ma surprindea foarte mult. El exprima duritate prin aspectul fizic si era una dintre persoanele care lua totul ca pe o gluma, fiind si ultimul copil al bunicii mele.
-Sa stii ca nu exista zi in care sa nu ma gandesc la faptul ca mai bine muream eu decat ea. spune acum stergandu-si lacrimile.
Am urcat repede scarile pentru a nu fi obsevata de nimeni, fiindu-mi teama ca o persosna din incapere sa-si de seama de prezenta mea la discutia celor doi.
Pasesc incet in camera mea si inchid usa incet. Ma indrept spre fereastra si simt cum lacrimile imi inteapa ochii.
Aud usa de la intrare trantindu-se. Observ in bezna o silueta atletica si imi dau seama ca esre unchiul Stephan. Deschid fereastra si il strig, vazand ca nu raspunde ies cu un picior in afara cadrului geamului si apuc scara de alaturi. Cobor grabita scarile si cand botoseii cu iepurasi ating pamantul alerg spre el. Il strig si il vad cum se intoarce si isi deschide bratele pentru a ma captura intr-una din imbratisarile sale de urs.
-Vei pleca? intreb incercand sa-mi mentin vocea in asa fel in cat sa nu-si dea seama ca plang.
-Nu trebuie sa te prefaci cand esti langa mine, te cunosc mai bine decat oricine, spune el stergandu-mi lacrimile.
-Vei pleca? il intreb privindu-l si observ cum o lacrima i se prelinge incet din ochii sai albastri.
-Da pitico. spune privind intr-un punct fix de pe jos. Dar nu uita, spune privindu-ma in ochi, cand te uiti la stele si la luna sa stii ca si eu voi privi in acelasi timp la ele si vreau ca astrele sa fie lucrurile ce ne vor lega pentru totdeauna, spune privind cerul. Sa stii ca nu te parasesc si nu o voi face niciodata, continua privindu-ma in ochi. Cand vei fi pregatita ma vei gasi in locul despre care ti-am povestit si eu si mama ta candva, spune si ma pupa parinteste pe frunte.
Imi mai da o singura imbratisare si se indreapta spre masina sa. Porneste masina si derapeaza, apoi eu alerg in urma masinii pana ce masina se departeaza incat sa para un mic obiect neimportant in departare, asta ar insema pentru alti dar pentru mine insemna doar ultima persoana ce m-a iubit.
End flash back
Stiu suna cliseic tot ce mi-a spus dar ce putea sa-i spuna unei fetite de 10 ani pentru a se simti mai bine. Asta m-a ajutat mult cativa ani, dovada fiind si spatiul cu perne amenajat pe pervazul geamului. Seara de seara stateam si priveam stelele gandindu-ma la mama si la el. Macar stiam ca unul dintre ei e mai aproape decat celalalt.
Imi simt obrazul umed si apoi imi dau seama ca o lacrima incepea sa se prelinga pe acesta. O sterg repede si ma uit la persoana langa care asteptam ca fata obsedata de cumparaturi sa iasa din cabina de proba.
-Stacy, mai ai mult? intreb eu obosita si eu care credeam ca sunt singura cu obsesia shopping-ului si ca nimeni nu ma intrece in asta pana am cunoscut-o pe ea.
-Imediat, mai am sa probez rochia asta si plecam la casa sa sa le platim. spune si rade la ultima parte.
Cand iese vreau sa-mi ridic pungile cu haine, dar Max imi sare in ajutor.
-Si credeam ca Stacy adora shopping-ul. spune Max cand apuca pungile in ambele maini.
E un lucru ce ma relaxeaza de obicei, dar fie vorba intre noi sora ta e obsedata dupa shopping, spun eu ultima parte soptita.
-Te-am auzit! tipa Stacy din cabina de proba.
Ma uit la Max si izbugnim amandoi intr-un ras zgomotos.
-De ce radeti? intreaba fata bruneta si vazand ca nimeni nu ii raspunde continua. Haideti sa mergem, sunt obosita. spune, iar eu si cu fratele ei mimam un "Aleluia" in acelasi timp apoi radem amandoi.
Cum vi se pare?
Va place mai mult sa scriu din perspectiva lui Elisabeth?
Vote&Comment
Kisses from Frappe!
CITEȘTI
Chess Pieces
Romance"Antrenati in spectacolul vietii, fiecare cu rolul lui, asteptand ca soarta sa ne transforme in personajul principal pentru a avea parte de satisfactia castigului.Aceasta iti ofera dreptul la razbunare, un razboi rece pe care il duci impotriva celor...
