Chess Pieces

Capitolul 4

   Privea spatiul gol in incercarea de a-l umple cu lucruri in asa fel incat totul sa se potriveasca. Deja stia ce nuante va folosi pentru pereti si draperii. Mobila va fi nagra in dreptul peretilor albi, iar in dreptul celor negri va fi alba. Era emotionata, daca nu-i mergea bine cu design-ul se angaja la o firma, pentru ca studiase business-ul, la insistentele tatalui sau. Din nou se gandea la acea fiinta fara sentimente, adica fara sentimente fața de ea.

    Simti cum ochii o usturau si incepea sa vada totul ca printr-un geam spart. Isi inchide ochii si trage aer adanc in piept ,pentru a se linisti. Simti ca isi revine si isi redeschide ochii.

    Isi alunga gandurile ce o tulburau si privi  din nou spatiul ce o va face sa-ai uite trecutul.

***

    -Canapeaua asezati-o in dreptul tabloului. le spune ea celor ce carau canapeaua neagra in directia indicata.

     -Domnisoara, noptierele unde le punem? intreaba un alt angajat.

      -Le puneti de-o parte si de alta a canapelei. spune ea privind spatiul  ce arata perfect.

     In spatele marii incaperi era  atelierul unde isi adusese rochiile create cu putin timp in urma.

     -Gata, e perfect! spune fata intrand in atelier pentru a-si lua portofelul, pentru a-i plati pe oameni.

     Dupa ce totul a fost achitat si muncitorii au plecat ,ea a inceput sa puna rochiile pe umerase.

     Atelierul avea pereti plini de schite pentru viitoarele rochii.

     Simtea ca totul va fi bine.

     Un ciocanit in usa din sticla de la intrarea in magazin o distrage. Se indreapta spre cele doua usi mari si priveste persoana mult prea bagaceoasa ce ii distrusese prima seara in New York. Un zambet din polotete ii aparu pe fata, in amintirea ajutorului acordat.

    El astepta in prag cu un zambet de cuceritor. Trebuia sa intre in rol, pentru ca tatal lui sa-i ierte iesirile ce i-au afectat imaginea si lui cat si acestuia. Daca isi vrea bani inapoi trebuie sa-i puna bete-n ruate femeii pentru ca tatal ei sa-si continue asocierea cu firma lor.

 

    -Hei ,vecino! spune el cand ea drschide usa din sticla. Totul arata foarte frumos. spune el in  timp ce inghitea in sec, nu trebuia sa iasa asa de bine pentru ca ii ingreuna munca. Chiar ai talent. spune privind rochiile si schitele din atelier. Acest lucru ii ingreuna si mai rau munca.

     -Da si mie imi place. spune si ea intr-un sfarsit, de unde stia el unde este, era intrebarea ce o nelinistea.

     -Daca vrei te duc eu acasa. spune Max privind-o cu atentie. Era frumoasa, nu putea nega asta. Trebuie sa fie tare, asta e doar o joaca nu trebuie sa se implice afectiv.

      -Nu, multumesc oricum, am venit cu masina si mai am treaba pe aici. spune ea scuzandu-se, incercand sa nu para prea nepoliticoasa.

    -Daca vrei pot ramane sa te ajut. spune el facand pe bunul samaritean.

    -Nu e nevoie. raspunde ea automat.

    -Bine, atunci ne vedem maine? spune el tragand de timp asteptand ca fata sa se razgandeasca.

      Ea doar aproba din cap si se indrepta spre usa din sticla. El iesi, se indrepta spre masina si porni spre cel mai apropiat club. El era frustrat, era prima femeie ce nu-l voia prin preajma sa. Voia sa faca o cucerire in seara asta pentru a uita de cele intamplate.

     Femeia vazand masina indepartandu-se intra in atelier si-si lua geanta, telefonul si cheile de la masina. Inchide usile din sticla si se indreapta spre masina neagra.

     Urca in aceasta si isi lasa capul pe volan.

     Nu-i placea sa minta, dar aceea era o minciuna necesara, ca de fiecare data cand era intrebata daca este bine. Nu-i putea tipa in fata fiecarei persoane ce rostea acesta intrebare adevarul.

      Porneste spre casa cu gandul la o baie fierbinte cu spuma, ce o va face sa se simta mai bine dupa oboseala acumulata in timpul zilei.

Hei, v-a fost dor de mine?M-am gandit sa continui cartea.  Sper sa va placa si stiu ca este din nou scurt. Voi incerca sa ma revansez. Vreti sa scriu si din perspectiva celorlalte personaje?  Vote&Comment. Kisses from Frappe.