-Și asta este povestea mea. spune Elisabeth fiind și ea la rândul său sincera cu ea, eliminand din poveste momentele cand era o adolescenta depresiva si cand persoanele dragi o parasesc.
-Se pare ca nici viața ta nu a fost atât de roz. spune ea privind în jos. Mersi pentru ofertă si pentru că m-ai ascultat. spune ea gândind la propunerea de angajare facuta de Elisabeth, pana acum planul functionand perfect.
-Cand este inmormantarea?intreaba aceasta.
-A... fost saptamana trecuta. improvizeaza pe moment.
-Nu ai spus ca a murit azi? intreaba Elisabeth nedumerita.
-Nu, a fost o confuzie. Poate in acel moment de slabiciune am zi asta accidental. se scuza Brigitte, spera ca ea sa nu-si dea seama ca tot ce a spus era o inventie. Deci maine dimineata sa fiu in fata atelierului? continua nelasandu-i mult timp de gandire lui Elisabeth.
-Da. Bine. Pa, Brigitte! spune Elisabeth.
-Pa, Elizabeth! spune Brigitte.
Pe tot parcursul discutiei sentimentul de neliniste se amplifica. Se uita la ceasul de la mana si se indrepta spre atelier, pentru a-si lua lucrurile.
***
Avea un sentiment ciudat de parca era urmarita. Inchide usa de sticla si se indreapta spre masina. Priveste in oglinda retrovizoare si vede o silueta vag cunoscuta. Porneste masina si derapeaza spre casa. Observa ca acea masina mergea exact in spatele ei, decide sa schimbe ruta indreptandu-se spre mall. Ce-i poate face cineva intr-un spatiu public, cat de josnica ar putea fi acea persoana?
Parca masina in parcarea subterana si ii atrage atentia faptul ca si masina ce o urmarise parca. Pasi grabita spre lift si apasa repede pe butonul acestuia.
Fata simtea privirea cuiva si ochii acesteia se indreptara spre acea persoana.
-O tu erai. rasufla fata usurata.
-Scuze daca te-am speriat doar ca voiam sa vorbim, chiar atunci ai iesit din magazin si am zis ca mai bine vorbim dupa ce ajungem la bloc. spune Max frecandu-si ceafa iritat de propriul gest.
-E bine, cat timp nu esti un ciudat care vrea sa ma jefuiasca sau ceva de genul. spune fata putin amuzata de situatia in care se afla.
Amandoi urca in lift, iar fata apasa pe butonul ce indica etajul 2. Il analiza amanuntit, obseva ca ceea ce citea de pe ecranul telefonului il indispunea, dovada fiind incruntatura de pe fruntea acestuia.
Privirea ii urca la parul sau ce era ravasit intr-un stil propriu. Ii analiza tinuta, arata de parca a plecat grabit de acasa.
Sub geaca de piele se putea observa cu usurinta prezenta tricoului sifona. Blugi sai negri pareau indesati in fuga in bocancii negrii, sireturile lor iesind deranjant de mult din interiorul acestora.
Clinchetul liftului a fost lucrul ce o facu sa se opreasca din analiza amanuntita.
-Daca tot suntem aici nu vrei sa luam cina impreuna?intreba acesta afisand un zambet rugator.
-Bine. spuse fata putin nesigura.
-Perfect,stiu eu un restaurant dragut pe-aici. spune el meditand asupra mesajului din lift.
-Eu prefer mancare chinezeasca. spuse fata, iar cand baiatul se intoarse cu fața spre ea, continua. Nu vrei sa mancam mancare chinezezeasca? spune putin nesigura de gusturile baiatului.
-Ok, mie mi-e indiferent. raspunde el pe un ton absent.
Ea se uita la el in asteptarea de a-i arata unde este restaurantul chinezesc, vazand ca acesta doar se uita la ea fara a spune nimic il intreba unde este acesta.
Fata il urma indeaproape pana un strigat din spatele ei o facu sa tresara. La auzirea vocii feminine Max se intoarse si o imbratisa pe persoana necunoscuta.
-De cand nu te-am mai vazut! exclama fata. Au trecut doi an, dar vad ca ti-ai pastrat calitatile de cuceritor. spune fata, facandu-i cu ochiul drept lui Max.
-O nu, spune el. Suntem doar prieteni, completa dupa. Stacy, ai mai crescut pitico. spune dupa ii ciufuli parul brunet.
-Ti-am spus nu sunt un caine. exclama ea exasperata.
Elisabeth analiza aceasta apropiere dintre ei doi si nu stia cum sa reactioneze. Statea si astepta ca una din aceste persoane sa-i explice tocmai ce se intampla. Fata satena se indrepta spre Elisabeth.
-Buna, eu sunt Stacy! se prezenta aceasta. Sora mai mica a lui Maximilian. spune ea scotandu-i limba fratelui iei cand ii pronunta numele.
-Eu sunt Elisabeth. spune ea dar cand isi dadu seama ca fata voia mai multe informatii continua. O prietena.
-Am inteles, nu tebuie sa-mi spuneti daca nu sunteti inca pregatiti. spune fata pe un ton intelegator.
-Nu, ai inteles gresit, intervine repede Elisabeth. Noi nu avem nicio relatie. continua pe un ton serios.
-Bine, hai sa incheiem subiectul, spune Stacy. Si ce faceati voi, doi prieteni in mall?continua ea.
-Mergeam sa mancam, vrei sa ni te alaturi? intervine Max.
-Din moment ce nu am ce face bine, spune sora acestuia. Dar cu o conditie, asa ca un fel de razbunare pentru farsa din-nainte de plecarea mea in Marea Britanie, vei merge cu mine prin toate magazinele si vei plati, spune ea cu o fata caraghioasa si ii zambeste malefic.
-Bine, fac un compromis de dragul tau, doar stii ca te iubesc? spune Max cu o fata nevinovata, privindu-si sora ce radea in hohote.
ATENTIE:Ati vrea sa scriu din perspectiva lui Elisabeth si poate si unele din pespectiva lui Max?
Da ,stiu ca nu am mai postat de mult si voi incerca sa ma revansez cat de repede pot.
Kissis from Frappe!
CITEȘTI
Chess Pieces
Romance"Antrenati in spectacolul vietii, fiecare cu rolul lui, asteptand ca soarta sa ne transforme in personajul principal pentru a avea parte de satisfactia castigului.Aceasta iti ofera dreptul la razbunare, un razboi rece pe care il duci impotriva celor...
