Îşi privea reflexia în oglindă în căutarea unui defect. Rochia neagră şi sacoul alb se potriveau de minune cu pantofii negrii stiletto ce îi avea in picioare. Acestea erau completate de un machiaj natural ce era finalizat cu un ruj nude. Părul castaniu îi era îndreptat perfect, astfel făcând-o să pară mai matură.
Îsi luă cheile de pe masuța de pe hol şi se mai privi odata în oglinda de deasupra masuței pentru a fi sigură de alegerea făcută. Îi era teamă sa facă o gafă chiar dacă aceasta era una vestimentarâ.
Ii era teama sa faca un pas gresit deoarece stia ca lumea se aştepta la mai mult din partea sa. Toti aveau pretentii cand era vorba de ea, dar aveau dreptul sa aiba deoarece era una din puținele femei de afaceri ce avea o lista destul de lunga de dusmani pe piata ce asteptau sa faca o gresala pentru a o putea ataca din toate partile.
Urca in masina mare neagra impunatoare din fata casei.Porni motorul si derapa spre ruta zilnica.
Aglomeratia din oras o facea sa-si piarda rabdarea, nu isi permitea sa intarzie.
Intr-un sfarsit ajunse in fata cladirii impunatoare. Parca masina si isi ridica geanta de culoarea neagra apoi iesi din vehicul. Isi privi ceasul, mai avea 5 minute inainte de a-si incepe programul obișnuit de lucru. Intra in cladire si toti o salutara, ea raspunzand fiecarui angajat cu un gest din cap. Urca in lift si apasa pe butonul ultimului etaj nu inainte de a-i saluta si pe aceia. Ascensorul inainta oprindu-se la fiecare etaj dorit de cei din lift.
Coboara din acesta si parcurge distanta pana la usa pe care se afla tablita pe care era scris "Vice-preşedinte" iar sub acestea numele sau "Elisabeth Johnson" cu litere aurite.
-Domnişoara Elisabeth tatal dumneavoastra va asteapta in birou pentru a discuta niste chestiuni importante. spuse Julie secretara acesteia.
Tanara femeie auzind acestea grabi pasul spre biroul tatalui sau. Era pregatita sa apese pe clanta. Putea invinge in orice dar cand venea vorba de tatal sau era agitata, niciodata nu reusea sa se ridice la standardele inalte pe care acesta le avea. In ochii tuturor ea era perfecta dar in ai tatalui sau era imperfecta in orice. Ea dorea sa-l impresioneze fiind singurul parinte pe care-l mai avea, voia sa-l faca mandru dar mereu esua lamentabil.
Ciocani de doua ori in usa asa cum o invatase tatal sau cand avea 6 ani. Apasa pe clanta si intra in interiorul biroului spatios, putin mai mare decat al ei.
-Buna tata!spune ea in incercarea de a nu trada niciun sentiment. Pot intra?spune ea stand in tocul usii.
Omul da afirmativ din cap. Ea nu mai aştepta alt gest, inchise usa si porni spre scaunul din fata biroului acestuia.
-Vreau sa vorbesc ceva important cu tine. spune hotararea predominand peste vocea sa. Fetei aceasta afirmatie ii starnea curiozitatea.
Oare il putea ajuta cu ceva pentru a-si evidentia potentialul, poate va reusi sa-l faca mandru in sfârșit.
-Spune. spune ea reluand pozitia dreapta pe care o avea inainte de a intra in starea de gandire.
-Elisabeth vreau sa ies din afaceri. sufla el propozitia neincheiata in directia ei. Nu stiu daca sa iti las tie firma in grija sau lui Parker. spune, iar cuvintele o lovira la fel de tare ca nişte pumnale. El nu avea incredere in propria lui fiica asta o durea cel mai mult, avea mai multa incredere intr-un strain ce ii este prieten .
Fata atunci realiza ca de fapt omul acesta pe care incearca sa-l impresioneze de 24 de ani ,adica de cand s-a nascut o considera o straina. Se umpluse paharul, nu mai putea rezista. Se ridica dintr-o singura miscare si pleca spre usa, simtind cum lacrimile incepeau sa-i intepe ochii. Vrea sa apese pe clanta dar este oprita de vocea lui.
-De ce pleci?intreaba el de parca ceea ce se intamplase era ceva normal ce se intampla zilnic.
Fata nu mai putea rezista si izbugni.
-De ce plec?spune pe o voce tremuranda dar tatal ei nu prevazu ca aceasta era doar linistea dinaintea furtunii. De ce plec?! tipa intrebarea retorica, el o privea mirat habar nu avea de ce tocmai facuse. Pentru ca niciodata nu m-ai apreciat! Niciodata! Am incercat sa fac totul perfect, ba chiar am facut totul perfect, dar de cate ori am primit un "Bravo" sau ceva pentru a sti ca toata munca pe care o depun nu este in zadar? De cate ori stăteai sa te joci cu mine sau sa faci cu mine proiecte sau activitati pe care le făceau parintii colegilor mei cu acestia, dar tu te distrai cu vreuna din fostele mele mame vitrege sau erai prea ocupat pentru a-ți mai aminti ca ai o fiica. Singurele persoane care m-au iubit din blestematia aceea de casa au fost... mama si Nana. spune ea tonul scazandu-i la pronuntarea celor doua fiinte carora le ducea lipsa. Cand ele au murit pe rand nimeni nu a fost langa mine. vorbele iesindu-i tipate. Eu m-am crescut singura, bonele se asigurau doar sa nu ma accidentez. In vacante tot bonele aveau grija de mine, iar cand am crescut am vrut sa-ti arat ca pot. Dar degeaba tu nu ai fost niciodata alaturi de mine. Eu nu am primit nimic din toata astea. La nicio premiere la care am participat nu ai venit, de fiecare dat luam locul 1 sau rar locul 2. Mi-am petrecut 24 de ani incercand sa te fac mandru, acum realizez ca au fost doar o pierdere de timp. Tu ai mai multa incredere intr-un strain decat in propria si unica ta fiica! Nu ti-am cerut vreodata sa ma favorizezi pentru ca sunt copilul tau si nu m-ai favorizat, am ajuns vice-presedintele acestei firme pe drept, nu ti-am cerut nimic. Banii ,casa, masina au fost luate pe munca mea nu-mi poti reprosa nimic daca voi disparea acum din viata ta. Oricum tu mai sti pe ce data este ziua mea ? izbucni ea in asa fel incat era sigura ca aproape toti din cladire au auzit aceasta scapare, face o pauza meditand atent la ce urma sa spuna deoarece raspunsul barbatului intarzia sa apara. Esti un om de nimic!Adio domnule Johnson. spune si tranteste usa. O durea sa spuna acele cuvinte, dar nu regreta nimic din ceea ce a spus. Lacrimile ii curgeau siroaie acestea fiind dovada durerii ei, se simtea libera, era eliberata de tot ce o incatusase pana acum imclusiv dorinta de a-l face pe domnul Johnson sa fie mandru. Nu isi daduse seama ca de fapt aceasta era lucrul ce ii provoca durere continua.
Avea dreptate toti se uitau la ea, au auzit toata discutia. Simtea ca a fost prea dura, dar avea dreptate ,defapt nu a fost destul de dura. Isi alunga aceste ganduri si se indrepta spre usa de la biroul ei. Smulse tablita cu numele ei, o aruncase pe jos si se indrepta spre lift.
Tatal ei o striga si nici ca-i pasa, o lacrima ii mai aluneca pe obraz, acum se gandi sa-i acorde atentie cand credea ca o va pierde. Nu! Nu va mai fi slaba si nu va mai face nimic din ce nu vrea.
Cum vi se pare??
Vote&Comment
Kisses from Frappe
CITEȘTI
Chess Pieces
Romance"Antrenati in spectacolul vietii, fiecare cu rolul lui, asteptand ca soarta sa ne transforme in personajul principal pentru a avea parte de satisfactia castigului.Aceasta iti ofera dreptul la razbunare, un razboi rece pe care il duci impotriva celor...
