-Bine ,hai sa jucam ceva. ii propuse barbatul fetei, iar aceasta dadu din cap asteptandu-i propunerea. Uite eu pun o intrebare iar tu raspunzi si invers. Ce zici esti de acord?
-Bine, te ascult. raspunse ea gandindu-se la ce intrebari ii puteau fi adresate.
-Cum te numesti? Adica tot numele. spune el autocorectandu-se.
-Elisabeth Angel Johnson. spunea ea stramband din nas cand isi pronunta numele de familie. Aceeasi intrebare este valabila si pentru tine. continua ea.
-Edward Maximilian Black. sufla el raspunsul in asa fel in cat numele sau de familie sa nu fie auzit. Spera sa nu-l fi recunoscut altfel totul se ducea de rapa. Toti contau pe el. Serios, Angel?Cine ar fi crezut? continua el.
-Mama a ales acest nume. spune ea simtind cum ochii incepeau sa o usture si vedea totul ca printr-un geam spart in mii si mi de bucatele. A respirat adanca si a rostit. Urmatoarea intrebare.
-De ce te-ai mutat in New York? era curios deoarece el stia doar ce trebuia sa faca nu si de ce trebuia sa faca asta.
-Probleme personale. Daca pana acum se simtea bine in preajma lui acum aceasta intrebare ii distrusese toata seara. Nu as vrea sa intru in detalii, continua ea.
-Daca ai nevoie de ceva ma poti anunta, sunt aici. spune el oferindu-i un zambet compatimitor ce era doar teatru ieftin, dar ea nu trebuia sa stie asta.
Nu i-a placut vreodata sa primeasca mila si nici nu a primit-o pana acum, era furioasa asta era sigur, ea se putea descurca singura. Era mereu pe cont propriu.
-Nu am nevoie de mila nimanui. spune propozitia clar punand accent pe cuvantul mila. S-a facut tarziu cred ca ar fi bine sa pleci. spune ea idreptandu-se spre usa de la intrare pentru a o deschide.
-Scuze, daca te-am deranjat in vre-un fel, dar nu aceasta mi-a fost intentia, spune el inainte de a trece pragul. Noapte buna.
-Noapte buna. spune si ea intr-un sfarsit inchizand usa.
I se parea cam ciudata aceasta amabilitate, dar isi propuse sa afle mai tarziu, acum avea alta treaba.
Se aseza din nou pe canapea si isi lua laptop-ul si deschise o pagina cu anunturi pentru spatii destinate afacerilor.
Voia sa-si deschida un boutique deoarece prima ei dragoste a fost design-ul vestimentar. Se ridica de pe canapea si se indrepta spre cutia in care isi tinea caietele cu schite.
Isi va deschide un atelier unde va crea haine, stia ca are talent dar cum faceat tot ceea ce-i zicea tatal ei nu a avut ocazia sa-i impartaseasca si altcuiva capodoperele ei.
A gasit spatiul perfect in care sa-si deschida atelieru era in centru langa un lant de cafenele. Inchide laptop-ul cu un zambet pe buze si isi indrepta privirea spre fereastra panoramica ,peisajul creat de frunzele colorate in nuante de maro si auriu era frumos dar gandul ca frunzele acelea sunt moarte o tulbura.
Ea tot timpul a fost o frunza ce era obligata sa faca lucruri ce nu-i placeau. Frunzele sunt purtate de vant la fel cum a fost si ea influentata de tatal ei. Acum stia daca i-ar fi continuat jocul tatalui ei ar fi sfarsit ca o biata frunza frumoasa, dar goala, fara nicio emotie. Ar fi devenit o persoana ce nu avea un scop, ce ar fi trait fara a sti ce vrea. Frunzele nu se pot apara dar ea poate si asta va face de-acum inainte.
De fiecare data cand va fi doborata se va ridica pana cand viata se va satura sa o mai doboare. Aceasta era inca o promisiune ce o va ghida in viata.
Hei, stiu ca este un capitol scurt dar ma voi revansa promit.
Cum vi se pare ?
Nu uitati: vote&comment
Kisses from Frappe.
CITEȘTI
Chess Pieces
Romance"Antrenati in spectacolul vietii, fiecare cu rolul lui, asteptand ca soarta sa ne transforme in personajul principal pentru a avea parte de satisfactia castigului.Aceasta iti ofera dreptul la razbunare, un razboi rece pe care il duci impotriva celor...
