Terapie în distrugere [Volumul II seria frații Santo]

1 : nu e uşor să pierzi

                 Hades Armando Santo

      Să stau singur într-un colţ şi să ascult cum la nunta fratelui meu mai mic sunt vorbit,îmi face seara şi mai apetisantă.Sunt puţini invitaţi,Matt şi Ekki nu şi-au dorit să fie atât de mulţi dar oricum îi pot auzi bârfind.

     De ce fiul cel mare nu se căsătorise încă?Cel mic a prins mai repede,măcar avuse pe cineva?

    Dând pe gât paharul de votcă încercam să le zâmbesc şi să îi privesc pe toţi,fratele meu şi cumnata mea păreau fericiţi.Nunta a fost una simplă,încercările mamei de a face din nunta aceasta un bibelou a eşuat când Ekki Dissel-Santo şi-a pus punctul de vedere.Evident că mama o iubea şi că acum va avea o noră printre doi bărbaţi nenorociţi,aşa cum ne mai alinta doamna Santo.

   Costumul pe care îl alese fratele meu deja mă irita şi îmi trauma amintirile cu ea,era ales perfect pentru rochia ei însă acum sunt doar eu aici.Mai iau un pahar când ospătarul trece pe lângă mine,după prima data i-am dat ceva mai mulţi bani doar ca să treacă pe unde mă aflu eu cu băutura.Toată starea mea se duse dracului dar nu-mi doream să arăt sau să le stric nunta celor doi,Matt ar fi înebunit iar Ekki ar fi vărsat toate înjurăturile pe mine.

   — Haades?!

   Încrucişez sprâncenele când Ekki ajunge lângă mine şi mă apucă de braţ,în ochii ei licăresc o idee de care sincer aş vrea să fug.Mă simt obosit,treaba cu firma şi închierea documentelor pentru statutul de profesor la Universitatea Boston mau epuizat în totalitate,de ce?Chiar dacă studiile mele au fost înaintate spre business,economie şi finanţe o latură de a mea mereu a tânjit după acest aspect.Dar şi amintirea cu ea pe holurile Universităţii va încerca să nu mă facă să uit cumva vreodată.

   — Eu şi Matt avem o surpriză pentru tine,te rog să nu te superi pe noi!

     Se deschide de deasupra noastră acoperişul şi când îmi întorc capul în faţa mea se află nişte mâini ce ţin doi porumbei albi,o privesc neânţeles pe Ekki şi îl cheamă şi pe Matt lângă ea.Urăsc să simt toată atenţia asupra mea însă mă comformez ideii lor,îi văd şi pe ai mei ţinându-se de mână iar pe mama vărsând câteva lacrimi.Blonda îi şopteşte ceva tipei care îi ţine şi nu mă zgâiesc când încep să o privesc,poartă doar o fustă neagră simplă şi o cămaşa albă ce îi conturează tot corpul în cel mai arzător mod.Când îşi ridică privirea îşi dă seama că o analizez şi nu înţeleg semnele ei,ce vrea să fac?

   — Poţi să îi iei cu grijă Had,sunt pentru tine şi Neânfricata,îşi dorise să faci acest lucru!

     Nu sunt atent la porumbei cât la femeia din faţa mea,ce vor să fac eu?Niciodată n-am preferat să fac astfel de căcaturi,atunci când am cunoscut-o pe Mellinda îmi era greu să mă comformez cu lucrurile acestea.Avea răbdare cu mine,încerca să înţeleagă că să ai o relaţie cu mine e ca şi cum ai încerca să te înţelegi cu un taur.Pufnesc zgomotos ignorâd acele râsete şi îi fac semn să îmi înmâie păsările,încă simt iubire şi repulsie faţă de Mell însă o ştia şi ea de acolo că nu trebuie să fac aceste idioţenii în faţa tuturor.