Nova María HarrisonAseară adormisem în braţele lui,epuizarea mi-a stins şi ultimile baterii pe care cu greu le încărcam înapoi.Îmi era greu să realizez că scăpasem de ceva depreţ al unei femei şi nu mi-am imaginat vreodată că ar trebui să mă ofer cuiva pe care îl iubesc,corpul meu aseară urla iraţional după al lui Hades.Tot ce îmi făcea el era să-mi distrugă corpul de plăcere,nu gândeam cum trebuie şi replicile acide la adresa profesorului meu veneau involuntar.
Amândoi am adormit strâns fără să ne uităm măcar la ceas,un miros îngrozitor din bucătărie venea probabil de ieri de la toată mâncarea spaniolă.Acest lucru ma făcut să mă trezesc şi să-l analizez pe cel care doarme ca un buştean acum,răsuflă liniştit iar tatuajul de pe gât nu-l mai arată atât de rău acum.Pentru prima dată văzusem şi un bărbat gol,mă atinsem singură pe mine şi la cât de ruşine îmi e pe atât de plăcut se simţise.
Mă ridicasem din pat fără ca să trezesc infernul,luasem un tricou de al său larg deşi în marea majoritate a timpului îl văzusem doar purtând cămeşi.L-am dat peste cap şi am mers direct către bucătărie,era o perfecţiune şi totul trebuia să fie pus la locul lui.Acum mergea şi puţină muzică dar mă voi limita la acea din gând şi o să-mi mişc corpul după interpretarea mea.Începusem prin a lua totul de pe masă şi aşezându-le în chiuvetă,găsisem nişte mănuşi începând să spăl toată murdăria de pe ele.
Cumva muzica din capul meu îmi dădea o stare de bine,mă făcea să nu mă gândesc la faptul că făcusem sex cu profesorul meu universitar şi încheiasem tot regulamentul educaţional.Spălatul vaselor,ştersul mesei şi curăţarea totală a tot ce făcusem noi aseară mă dezorienta cumva de la toate gândurile,trebuia să mă obişnuiesc cu locul acesta.Luasem prosopul ştergând tot la urmă,lucind totul aproape perfect.
— Ce naiba?
Am încetat să mă mai zbânţui când i-am auzit vocea răguşită,corpul mi se întoarse spre el văzândul pe el sprijinit şi căscând.
— Credeam că un hoţ îmi curăţă bucătăria.
Rânjeşte când arunc prosopul spre el.
— Hoţul ar fura tot ce e aici,inclusiv piesa de rezistenţă!
I se lărgeşte zâmbetul la ultima parte a propoziţiei,îl urmăresc atent cum porneşte fierbătorul luând de sus două căni.Drace!Nu poartă nimic decât boxerii care nici pe aceştia nu-i avea aseară,râd în sinea mea de tâmpenia spusă şi îl privesc mai departe.Chiar aş putea să mă învăţ cu această imagine însă ar putea să mă aducă la dependeţă,nu îmi doresc o dezbatere puternică asupra vieţii mele,nu îmi place să mă obişnuiesc cu oamenii şi mai ales acei care îmi sunt profesori.
— Ar fugi mâncând pământul dacă ar da peste o pisicuţă rea ca tine!
Mi-o întoarce el învingător,dau să îl lovesc cu pumnul însă îmi anticipează mişcarea forţându-mă şi zdrobindu-mi fundul de marginea bucătăriei.Doare ca naiba!El e prea rapid şi hămesit,eu sunt prea înceată şi dornică ascuns de tot ce îmi oferă el.
— Eu însă am să te transform micuţă pictoriţă.
Sărut de dimineaţă cu mirosulu cafelei prin prejur,nu am avut niciodată parte de aşa ceva.Îi răspundeam,că eram eu sau corpul meu nu mai conta,buzele şi limba lui mă căutau pe mine.
— E departe Universitatea de aici?
Uitasem complet de drumul de aici până la Universitate,trebuia să existe o staţie de autobuz sau cam aşa ceva,un lucru pentru care îl urma e că campusul era aproape.Acum dumnezeu ştie pe unde sunt.
— Am să te duc eu de azi înainte,o să opresc mai în umbră pentru a nu ne vedea nimeni.
Se freca de mine cu non şalanţă iar acest lucru mă excita,să îl ea naiba!Urma să merg la cursuri cu o umezitate de nedescris,fără a fi în stare să mă ating de altcineva.Îmi dădusem seama că pentru prima dată adormisem atât de bine,fără a realiza că o prezenţă masculină ar fi lângă mine.
— Sexul de dimineaţă nu e permis.
Dau să îl împing de pe mine însă aceasta râde şi îi simt membrul din nou întărit peste feminitatea mea,cum de poate fi aşa chiar şi la această oră?
— Nu vrei să pleci cu coapsele umezite?
Idiotul.Într-un final mă lasă pregătind cafelele,nu sunt obişnuită cu ea dar nu pot fi pretenţioasă în casa pentru care iniţial plătesc ca să stau şi nu înţeleg de ce.Uit că la rându-mi sunt plătită şi că trebuie să joc acest joculeţ incitant pentru amândoi,nu vreau să cad prima.
— Vreau să scap de tine măcar în Universitate!
Un răspuns idiot,negândit însă cam asta îmi era în cap.Cumva urma să stăm cam tot timpul împreună şi nu vroiam să mă obişnuiesc cu el,oricum doar pe Maeve o mai aveam la cunoştinţă.Probabil îşi mărise spaţiul şi făcuse cruce când am ieşit din cameră,fratele ei şi directorul Cassian nici nu se pun la persoanele apropiate;deci tot doar el şi Maeve rămân.
— Deci tot cu coapsele umezite.
Parcă şi-ar confirma pentru el în timp ce se dezlipeşte de mine şi îşi ea cafeaua ieşind din bucătărie,am oftat adânc terminându-mi treaba mai departe.
Peste câteva ore eu deja eram gata pentru Universitate,el îşi aşeza cravata în oglinda de lângă uşă ceea ce mă făcea să bat din picior.Se presupune că un om matur ar trebui să ştie rapid să-şi puie o cravată,atunci de ce naiba se aranjează aşa greu?
Mă dezlipesc de perete mergând către el,sunt încălţată dar nu-mi pasă,vreau să ieşim cât mai repede de aici şi să ştiu dacă doamna Kim cunoaşte despre această păţanie.Îi dau mânile la o parte începând să îi leg şi aranjez cravata,mă gândesc că îi stă mai bine fără cu nişte nasturi descheiaţi dar alung aceste gânduri necurate făcându-mi treaba mai departe.
Formez nodul şi nerealizând când dau să îl strâng mă prinde de braţ,geanta căzându-mi la picioare iar tenişii lovindu-se de mocasinii lui.Ce mai făcusem acum?
—————
lectură plăcută<33
Deli
CITEȘTI
Terapie în distrugere [Volumul II seria frații Santo]
Ficção Adolescente❝Ea îşi dăduse sufletul pentru amărăciunea lui❞ ❝El se hrănea cu durerea ei încercând să nu se distrugă odată cu ea❞ După mortea unei iubiri trecute prin obstacole Hades Armando Santo a încetat să mai trăiască prin viaţă ca un om.Nimeni nu î...