Terapie în distrugere [Volumul II seria frații Santo]

3 : doare al dracului de mult

                  Matt Andréas Santo

    — Ce ai?mă întreabă Cassian când am intrat în biroul lui turându-mi ceva de băut.

   — Studenţii tăi sunt foarte întârziaţi!mârâi eu la el şi-mi fac loc pe canapea.

     Bruneta întârziată a reuşit să mă calce pe nervi extrem de încet şi totuşi atât de rapid,nu a scos nici-un cuvânt şi nici nu şi-a însemnat nimic din nenorocitele alea de informaţii.Am observat că am atras atenţia tuturor studenţilor când am intrat în sala aia,iar ea a reuşit să capete o mie de râsete pe baza întârzierii ei.Mi-a plăcut însă să o văd în fusta şi cămaşa aia de la nunta fratelui meu,simplitatea era eticheta ei deşi cred că orice ar îmbrăca ar arăta nebuneşte pe ea.

   Cât am fost în spatele ei am simţit căldura emanată de corpul ei,acum joculeţul va fi şi mai interesant pentru amândoi.Sună prea tentat iar eu sunt deja dezlănţuit să le dau peste nas prietenilor mei,oricât aş încerca roşcata mea va rămâne adânc înfiltrată în amintirea mea.

   — Pisicuţa şi-a arătat ghiarele?nemernicul a ştiut despre cine vorbesc de când am intrat în biroul lui.

   La început a arătat speriată însă cafeaua din mâna ei chiar era gustoasă,aş putea să o iert dacă mi-ar lua din asta de fiecare dată când ar avea ore cu mine.Tind să o enervez şi să o aduc în punctul cel mai slab,nu îmi plăcuse de ea încă de la evenimentul lui Matt şi nu cred că îmi voi schimba părerea prea uşor.

   — E Harrison,în primul an şi din al doilea al primului semestru urma să fie exmatriculată din cauza absenţelor,tipa nu e chiar atât de cuminte!

    Şi mie ce îmi pasă?Nu am acceptat prostia lor pentru a creşte o adolescentă cu minte de copil şi ifose,nu caut nici distracţie de liceu.Vreau doar să le arăt lor că Hade trece peste orice rahat,chiar dacă doare al dracului de mult.

   — Drace!murmur eu ducându-mi mâna la frunte.

   — Nu ţi-am cerut să te culci cu ea bătrânule,ci doar să îţi aminteşti cum era când ea exista!

    corect,când ea exista.

   Când a intrat în sala de operaţie simţeam că nu va mai ieşi de acolo,roşcata arăta prea rău şi nici tratamentul nu mai putea ajuta.Relaţia noastră începuse din suişuri şi coborâşuri,aflasem despre boala ei în termenul când deja nu se mai putea face nimic.Îmi spusese când îmi pierdusem controlul cu totul şi o putea distruge chiar şi pe ea,se temea să nu mă piardă cu totul.Motivul secretului eram eu,oricâte rahaturi am putut face la vremea aia niciodată nu aş fi încercat să o abandonez,
Neînfricata - cum îi spuneau Ekki şi Matt a rămas şi va rămâne mereu în mine.

   — Nu sunt un experiment imbecilule,nu mă poţi schimba după bunul plac!mai torn încă un pahar,în ritmul ăsta aş ajunge beat chiar în incinta Universităţii şi să o fac pe Harrison să plângă.

   — Nu, tu eşti un robot,ea e experimentul!râde el înfundat însă aş prefera să îi mânjesc una în moacă.

   Renunţ în a mai discuta cu tipul ăsta şi ies din biroul lui,mă simt dat naibii şi extenuat din prima zi.Telefonul îmi sună şi oftez când văd un apel video de la Ekki,femeia asta nebună de la un timp mă dădăceşte ca pe un copil mic,am să ajung la ideea că mă iubeşte mai tare pe mine decât idiotu de Andréas.

    Ekki : bună Hade,cum a fost prima zi?

     Se tranformă în mama.De rahat a fost ziua asta.

    Hades : ce vrei blondo?nu te satisface cum trebuie Santo cel mic?

    Ekki : vorbeşte frumos tâmpitule,răspunde la întrebare!

   Mă uit prin jur văzând cum studenţii trec pe lângă mine râzând,cumnata mea ţipă prin telefon numindu-mă tâmpit şi dacă nu aş răspunde la întrebare probabil chiar acum se va întoarce din luna ei de miere.

   Matt : dată naibii,alte întrebări?

Andréas : vezi cum vorbeşti cu soţia mea!mârie fratele meu arătându-mi degetul mijlociu.

    Matt : sunt bine, vedeţi-vă de treaba voastră,am oră!

   — Domnule Santo?

   Ekki : să nu îndrăzne...

   Şi am închis telefonul,nu am nici-un curs însă dorinţa mea de a scăpa de ei crescuse atât de mult în ultimul timp încât am început să fug de ei ca de fricile mele,pe care nu le am.

   — Domnule profesor!

   Sunt gata să mă întorc şi să îi dau una celui care mă întrerupe din conversaţia mea,însă în spatele meu nu e un el,ci exact persoana care poate să calce cel mai bine nervii.

   — Te ascult Harrison?îmi împreunez braţele poziţionându-mă exact în faţa ei.

    Roşeşte atât de repede,tipic virginelor şi restul de pe aici.

   — Am vrut să vă dau asta!Cafeaua pe care am gustat-o e acum întinsă către mine.

   cumva îşi cere scuze cu o cafea?pisicuţa nici nu ştie ce o aşteaptă de fapt.

   — Ţi-am zis că e amară ca şi întârzierea ta!îi şoptesc la ureche fiind aplecat cu totul spre ea.

   — E alta,mârie ea.Special pentru tine,domnule Santo!

   Ochii ei verzi sunt conţin liniuţe roşii,cearcăne sub ochi şi un stil vechi de studentă a Universităţii.Are insomnie,pot mirosi acest aspect de la o distanţă considerabilă,sunt adeptul la această stare şi se pare că ea la fel.În perioada cu ea am reuşit să scap cumva de insomnie,acum dorm doar o oră pe noapte şi atunci sunt la firmă sau printr-un club.

   — Ce ar fi ca specialitatea să fii tu însuşi?mă asigur că nu e nimeni în acest perimetru al Universităţii.

   Doar camerele idioate ale lui Cassian,nimic nu mă împiedică să-mi aşez respiraţia pe gâtul ei şi să îi arăt degetul mijlociu prietenului meu.

   — Eu... ce naiba faci?urlă ea împingându-mă cu un pas în faţa ei.

  Aleg să o ignor şi să îi accept cafeaua,joculeţul a început iar Harrison e o ţintă ascunsă.Cassian avuse dreptate despre dosarul ei,nu era tipa cea mai drăguţă din Universitate,ascundea mai multe decât îşi doreşte să ştie lumea despre ea.

   — Mâine vreau să fii în sala de curs şi toată tehnica mea să fie aranjată,dacă vrei să treci la cursul ăsta Harrison!

   Mă întorc râzând şi închinândui cafeaua,Harrison niciodată nu ar putea să o înlocuiască.Aş putea face asta la nesfârşit şi nimic să nu se schimbe,doar să îi zdrobesc ei imunitatea şi slăbiciunile,din asta mă hrănesc eu.Atacând unde trebuie chiar şi cea mai grea persoană de caracter poate deveni marioneta ta,asta urma să devie ea pentru mine.

   Dacă Cassian şi Jason alegeau altă persoană cred că din prima zi vărsa lacrimi amare,Harrison e doar o alta care pretinde că e puternică,când de fapt durerea ei s-a simţit până şi la mine.

                       —————

       bună.lectură plăcută <33

  Del