FEARLESS

unu

Hailey

Viata este un joc ce trebuie jucat ca la carte,iar dacă greșești ești eliminat.
Eu? Eu nu am câștigat eu am greșit, dar nu am fost eliminata m-am ales doar cu o cicatrice pe obraz.

Aseară am ajuns în noua mea locuință unde voi locui în timpul facultăți. Pe care o voi începe săptămână viitoare.

Totul este frumos aici și liniștit este fix ceea ce aveam eu nevoie.
Este un cartier liniștit din câte am înțeles,dar voi vedea eu pe parcurs.

Sper sa ma înțeleg cu vecinii și sa nu fie nici o neînțelegere .

Acum îmi aranjez hainele în șifonierul din camera mea. Am multe haine pentru ca probabil după facultate voi locui aici de tot.

Va trebui sa ma angajez undeva deoarece voi avea nevoie de banii.

Facultatea va începe peste doua săptămâni și nu pot spune ca abia aștept,pentru ca nu este asa,dar vedem cum decurge totul.

Familia mea este una simpla,însă niciodată nu mi-a lipsit nimic.

Dar cei mai groaznici ani ai mei au fost cei de liceu și nu din cauza învățături, notelor sau a profesorilor.

Am avut o singura prietena,care sa dovedit la a nu fi o prietena loiala și am fost singura fără prietenii toți anii de liceu.

Abia am așteptat sa scap de acolo. Motivul a fost el.

Stătea departe de oraș însă părinții lui au vrut sa învețe la acel liceu.

Noi ne-am cunoscut în clasa a 8 a când s-a mutat la școală mea.
Nu am vorbit,dar el a început sa fie îndrăgit de colegii și toți l-au plăcut instant. Atunci doar se juca cu mine.

Arunca cu chestii în mine scapa sucuri pe mine,niște nimicuri.

În liceu odată i-am zis un lucru care l-a deranjat,dar nu mi-a părut rău pentru ca am încercat sa ma apar.

Însă în pauza mare ,unde la noi ținea destul de mult. Ma adus intr-o camera sub scările liceului.

Și ma lipit de un perete...apoi...

apoi a început sa îmi vorbească...

mi-a spus ca sunt un nimic și multe alte lucruri urâte. Îmi era frica pentru ca nu puteam fugi nu puteam ieși ,iar el nu îmi dădea drumul.

Apoi a scos un cuțit,iar apoi chiar începuse sa îmi para rău de ceea ce am spus despre el.

Nu credeam ca îl va folosi am sperat sa nu îl folosească.

Însă după ce l-a plimbat pe tot corpul meu amenințându-ma ca ma va omorî, atunci am început sa tremur.

Îmi era frica și mereu mi-a fost frica de el după aceea,m-a traumatizat.

Mi-a pus cuțitul pe obraz apoi mi-a făcut o linie cu ,cuțitul pe obraz,eu am țipat de durere,însă nimeni nu m-a auzit.

În ochii lui nu puteam citi nimic.

Nu am mai vorbit cu nimeni despre cicatricea mea de atunci.

Povestea falsa era ca am căzut.

Nu puteam sa spun nimănui îmi era frica de el. Și il uram cu toată ființă mea. Si-a pus pata pe mine,am fost jucăria lui.

Dar acum am scăpat de el.

Și nu mai vreau sa aud de el în viața mea.

Mi-a distrus anii de liceu și îmi era frica în fiecare și sa merg la liceu și mai ales de camera aceea de sub scări.

Unde m-a mai dus de mai multe ori.

Dar atunci doar își bătea joc de mine și se mai juca cu acel cuțit însă nu m-a mai tăiat niciodată de atunci.

M-ai punea mana pe cicatrice și îmi spunea ca este singurul lucrur frumos la mine în rest sunt un gunoi.

Am încercat sa îl ignor sa nu îl bag în seama,dar în zadar ,nu ma lasă în pace ,oricât de mult as fi încercat sa scap de el.

Lăsând asta la o parte am terminat de aranjat și hainele într-un final și acum cobor jos la bucătărie.

Deja m-am umplut frigiderul .

Îmi i-au un suc și beau din,el apoi când dau sa urc din nou sus vad o fetita în mijlocul drumului plângând.

Merg la ușa principala și ies,apoi merg spre ea.

Ma apropi de ea apoi îi vorbesc.

-Hei,hei! Ce ai pățit?

aceasta se uita la mine ceva timp,apoi vine și ma ia în brațe.

ciudat.

-Esti bine,micuțo?

o întreb eu îngrijorată.

-Sunt supărată !

-De ce?

aceasta se desparte din bratele mele,apoi îmi răspunde la întrebare.

-Fratele meu nu mă ajută să îmi fac o clătita cu ciocolată!

pe bune?

-Mama ta?

-Este plecata.

oftez.

-Tatăl tău?

-El este plecat cu ea.

ma duc la fetita și încerc sa o mai liniștesc puțin, apoi o întreb.

-Cum te cheamă?

-Emily.

-Ce nume frumos Emily,nu vrei sa te duc eu acasă și sa vorbesc cu fratele tău?

Emily zâmbește.

-Da!!

apoi o apuc de mana și ea ma conduce fix la casa de lângă noua mea casa. Deci locuiește lângă mine.

Ajungem în curte,apoi ca să nu întru asa peste oameni în casă bat la ușă.

-Și dacă fratele meu nu vrea să mă ajute,ma ajuți ,tu?

tace o secunda,apoi dau sa îi răspund,dar întreabă.

-Cum te cheamă?

îi zâmbesc.

-Hailey. Și nu știu dacă fratele tău va fi de acord să întru la voi în casa,asa ca mai bine te va ajuta el.

Ajungem la ușă și bat de doua ori ,apoi ma uit la Emily și aștept ca ușă sa se deschidă.

Intr-un final se deschide.

Și când îmi îndrept privirea spre ușă frica mă cuprinde.

La ușa este Christian bărbatul care mi-a făcut cicatricea,dușmanul meu din liceu.

Și este îmbrăcat doar cu niște pantalonii de trening gri jos sub talie. Iar sus,vai.

El este un bărbat frumos și atrăgător însă nu pot să stau lângă el nici măcar 5 secunde.

Iar el,el are o sora? Și totuși mi-a făcut toate alea mie?

Trebuie sa rezolv mai repede cu sora lui pentru ca nu pot sa stau în preajma lui prea mult .