FEARLESS

nouă

Christian

Ieri după ce s-a mai liniștit am dus-o acasă . Nu am dormit toată noaptea pentru ca ma tot gândesc la ceea ce urma sa îi fac.

Sunt un monstru și știu asta încă de când s-a ales cu acea cicatrice,urăsc ca nici zgârietura de pe burta nu mai dispare odată.

Uneori chiar stau și ma gândesc ca da poate ca i-am făcut rău,dar putea și ea sa îmi facă mie. Putea spune oricui însă este foarte speriată de mine.

Nu îmi mai place chestia asta la fel de mult ca în liceu,nu pot sa continui sa îi fac ceea ce îi făceam în liceu,as avea un loc la universitate însă nu mai vreau sa continui.

Ieri pur și simplu am luat-o razna și când am realizat ceea ce am făcut,am zis ca trebuie măcar sa o liniștesc nu sa o las sa plângă pana o duceam acasă.

Da o putea vedea mama ieșind plângând din mașină mea,însă nu de asta am linistit-o,am făcut asta pentru ca asta am vrut.

Acum o aștept în mașina ca să mergem la facultate.

Bănuiesc ca este greu pentru ea sa meargă cu mine după ceea ce am făcut aseară,însă nu voi vorbi tot drumul pentru ca nu cred ca are chef de vorba mai ales cu mine.

sunt un monstru,semăn cu tatăl meu.

Hailey întra în mașina, iar gândurile mele dispar.

Nu este un nimic,dar o fac sa se simtă ca unul și îmi place sa o jignesc ,dar nu îmi place sa o rănesc.

Nu o sa îi mai fac nimic, dar îmi va fi greu.

Este foarte frumoasa,dacă este sa vorbim sincer.

Dar eu am știu doar sa o distruc și ea spune ca am traumatizat-o.

Nu se uita la mine,însă ochii ei sunt roșii și urăsc asta.

Parul este prins intr-o coada,iar ea poarta un tricou lung negru și niște pantaloni tot de culoare neagră.

Nu s-a aranjat azi,ca ieri.

Sigur este distrusă, eu nici nu știu ce sa mai spun...

Nu voiam sa o violez su nu știam ca este încă virgină...

Este bine totuși ca a rămas a mea întru totul.

Dar voi aștepta să se mai liniștească după ceea ce i-am făcut ieri.

Pornesc mașina și mergem spre școală.

Îmi suna telefonul.

este prietenul meu Wade.

-Alo!

spun eu.

-Salut,Risti!

Risti este porecla lui pentru mine,nu prea îmi place,dar la cât de tembel e ,adora sa îmi spună asa mai ales când știe ca nu îmi place.

-Se alege azi echipa de Fotbal a universități, vi cu mine sa ne înscriem?

oftez.

Nu prea sunt de mine chestiile astea,dar ma voi duce doar cu el eu nu ma voi înscrie.

-Nu vreau,ști ca nu îmi plac chestiile astea,dar vin cu tine sa te susțin,ști ce zic.

spun eu.

-Bine,vorbim la facultate,pa!

apoi închide.

cu coada ochiului vad ca Hailey se uita la mine.

Nu cred ca a auzit conversatia,decât ceea ce am zis eu deci probabil ca nu a înțeles mare chestie.

Nici nu știu dacă ar trebui sa tac sau ar trebui sa vorbesc.

As mai lua-o în brațe însă acum sunt la volan.

Acum se uita pe geam la drum. Sincer as avea nevoie de o conversație, însă nu cred ca are tocmai chef sa vorbească și mai ales cu mine...

-Ce chestii nu îți plac?

ma întreabă ea.

O întrebare ne așteptată logic,dar măcar face conversație.

-Sa joc fotbal, sa fiu intr-o echipa.

aceasta se uita ciudat la mine.

Dar ochii ei roși ma distrug ...

-De ce te uiți asa?

întreb eu.

aceasta da din umeri.

-Tuturor băieților le plac chestiile astea,dar fiecare cu ce îi place.

spune.

apoi nu mai spunem nimic nici unul dintre noi.

se lasă din nou tăcerea.

o sa o întreb ceva ce ma tot gândesc de ieri sa o întreb.

Opresc mașina la școală după ce ajungem, apoi o întreb.

-Te simți bine?

aceasta se uita la mine.

-Uite am ajuns,eu plec,paa!

spune apoi iese din mașină val vârtej.

O urăsc.

ba nu.

ba da.

nici eu nu știu,dar îmi plăcea înainte sa îi fac rău chiar si acum îmi place,însă nu e la fel.

Este o plangacioasa acum și ma tot roagă,ma tot implora.

Înainte tăcea și știa ca nu ma poate opri din orice as vrea sa fac,însă nu știu.

Dar ador sa fie speriată de mine,o sa se liniștească după chestia de ieri,pana la urma am și tinut-o în brate.

Cobor din mașină,apoi întru în clădire și merg spre dulapul meu și îl deschid.

Wade vine la mine.

-Salut,Risti!

îmi dau ochii peste cap.

-Trebuie sa încetezi sa îmi mai spui asa.

acesta râde,apoi ma întreabă.

-Auzi,dar cine e fata noua pe care o tot aduci și o duci acasă de la facultate?

știam ca o sa ma întrebe odată și odată asta.

-Este noua mea vecina,care s-a cam împrietenit cu mama și na,acum nu am ce sa fac,mama mi-a tot cerut sa o duc eu aici și sa o aduc.

acesta se uita fără expresie la mine.

-Pai și vei putea în continuare sa ma aduci și pe mine,miercuri și joi?

-Bineînțeles!

răspund eu.

-Bine,atunci mâine te aștept în fata casei mele de dimineață!

îmi da una pe umăr apoi mergem amândoi la clasele unde avem ore.