FEARLESS

șase

Hailey

Acum uite-ma aici la ușa casei familiei lui Christian așteptând sa îmi fac curaj sa sun la ușa .

Nu credeam vreodată ca voi manca la masa cu el,sau mai mult cu famnilia lui .

As putea să le spun tuturor ce fel de om este Christian, chiar în seara asta însă aleg sa tac.

Mereu este mai bine asa.

Sun la ușa .

După câteva minute îmi răspunde Kate și ma primește înăuntru.

Ma conduce spre bucătărie,iar eu ma așez la masa,unde se afla doar ea,emily și Christian.

oare unde este tatăl lui Christian?

eu ma așez lângă Christian pentru ca este sigurul scaun rămas.

Totul arata foarte bine și miroase la fel de bine,Emily deja începe sa mănânce,asa ca începem și noi restul.

-Deci Hailey, vreau sa știu mai multe despre tine!

eu ma uit la Christian, apoi la ea și încep totuși sa vorbesc.

-Pai am locuit într-un oraș din California, iar acum m-am mutat aici sigura,acolo locuiam cu părinții mei.

spun eu calma.

Emily termina de mâncat, apoi se ridica de la masa ,o saruta pe mama sa pe obraz apoi pleacă.

-De ce te-ai mutat aici?

Christian își drege vocea.

-Mama !

spune acesta pe un ton unde pare destul de deranjat de situație.

-Ce-i?

acesta nu îi mai răspunde,asa ca eu îi răspund la întrebare lui Kate.

-M-am mutat aici pentru facultate.

Kate îmi zâmbește.

-Christian este anul acesta in al doilea an de facultate și eu mereu am fost mandra de el și de rezultatele lui,nu a luat note mici și a învățat mereu.

Dacă ar ști ea ce face fiul ei cu mine,ar fi dezamăgită.

Christian încă asista la discuție.

-La ce liceu ai fost?

-Evergreen Valley High. East Side Union High.

Kate se uita șocată la mine,apoi la Christian, iar apoi spune .

-Christian a urmat același liceu,oare v-at întâlnit?

dau sa spun ceva,dar Christian Ma apuca strâns de picior pe sub masa și spune .

-Poate pe holuri,însă nu o știam pe Hailey pana sa vina aici cu Emily.

mama lui se uita suspicios la el,apoi la mana lui,care se poate observa unde este,dar nu și ce face.

Ma strânge destul de tare și nu înțeleg de ce.

-Bine cum spui tu,revenid la ce universitate ziceai ca ești?

-Harvard.

aceasta zâmbește din nou.

-Christian este la aceeași universitate.

Ce?

nu

Nu

NU

NU E POSIBIL ASA CEVA!

inima începe sa îmi bata în ultimul hal.

Nu pot fi la aceeași universitate, ma rog facultate ,cu el. Nu din nou,nu pot,nu e posibil asa ceva.

Dar este destul de mare,asa ca nu ma poate găsi, sper sa nu dau de el în nici o zi din anii mei acolo.

-Tu cu ce te vei duce acolo zilnic?

întrebarea aceasta ma face sa îmi uit gândurile.

-Cu autobuzul, nu am mașina.

-Ma gândeam ca te poate duce Christian, adică nu este mare scofala.

eu înghit în sec ,apoi spun repede .

-Nu,nu,nu vreau sa deranjez!

Christian se uita la mine apoi la mama lui și spune .

-Nu deranjezi .

Ticălosul naibi!

Se ridica de la masa și pleaca.

Kate se ridica și începe sa strângă masa,iar eu când o vad ma ridic și eu și o ajut.

-Îmi pare rău că soțul meu nu a putut ajunge!

-Nu trebuie sa îți ceri scuze este ok!

aceasta observa ca o ajut,apoi spune.

-Nu trebuie ma...

dar nu continua pentru ca o întrerup.

-Fac asta pentru ca vreau sa te ajut!

îmi zâmbește.

-Mulțumesc!

strângem farfuriile goale,iar eu încep sa le spăl în timp ce ea se ocupa de ceea ce a mai rămas.

-Ce se întâmplă între tine și Christian?

eu tresar la auzul întrebări.

-Nimic! De ce ai crede asa ceva?

ma întorc spre ea.

-Nu contează, scuze dacă te-am supărat cu ceva,dar ,uite,ști tu...El a adus anumite fete acasă însă erau fitoase și nepoliticoase și nu cred ca a avut vreodată o relație serioasa și la masa am crezut ca va priveați într-un fel,dar se pare ca m-am înșelat .

eu oftez și ma gândesc de doua ori înainte sa îi spun ce am de zis.

-Uite te-am cam mințit.

-Poftim?

răspunde aceasta .

-Eu și Christian ne știm din liceu,însă nu ne-am înțeles deloc bine ,dar probabil ca nu voia sa îți spună asta.

aceasta se apropie de mine și ma întreba .

-Ti-a făcut ceva?

sunt puțin confuza la întrebarea asta deoarece știu părerea ei despre Christian și de aceea nu ma așteptăm la o astfel de întrebare.

-Nu,nu,pur și simplu nu ne-am înțeles.

aceasta oftează ușurată,apoi se mai uita cu aceeași îngrijorare la mine.

-Îmi cer scuze dacă ti-a făcut ceva și da te cred,însă în caz de ti-a făcut ceva și nu vrei sa îmi spui,îmi cer eu scuze în locul lui.

Apoi îmi spune ca termina ea vasele,iar eu cer sa îmi spună unde este baia și merg spre baie.

Îngrozită deoarece este fix lângă camera lui .

Însă întru în baie fără sa îl întâlnesc.

încui ușa după mine și ma pun puțin pe jos ,iar câteva lacrimi îmi curg.

Este totuși ceva ce nu înțeleg.

De ce era Kate asa de sigura ca el mi-a făcut ceva?

Însă nu cred ca voi afla vreodată răspunsul la aceasta întrebare.