FEARLESS

șaptesprezece

HAILEY

Ma trezesc cu o durere îngrozitoare de cap. Alarma mea suna de câteva minute,apoi după ce îmi dau seama ca este o zi cu școala ma ridic repede din pat deși ma doare îngrozitor capul.

Încep sa îmi fac patul și ceva oridine prin casa apoi ma îmbrac repede în ceva parul meu este inpletit asa ca îl desprin și acum este creț iar eu ador asta.

Ma îmbrac repede cu niște haine și îmi iau ghiozdanul înainte sa cobor vad ca ,Christian are deja mașina în fata casei mele.

Cobor și ma încalț repede,apoi ies din casa sperând ca nu am uitat nimic și întru în mașina.

Ca de obicei nu ne salutam.

Ma gândesc la ziua de ieri și la petrecerea aia ,pentru ca dacă stau bine sa ma gândesc tot ce îmi aduc aminte este când am întrat acolo și puține chestii care s-au întâmplat.

Bănuiesc ca am ajuns cu Amy acasă probabil cu un taxi însă voi vorbi cu ea azi la școală.

-Mai ști ce s-a întâmplat seara trecuta?

vine de odată întrebarea lui Christian.

-Nu,de ce?

ciudat deoarece el nu a fost la petrecere.

-Întrebam.

eu nu mai zic nimic după ce el zice asta.

ˏˋ°•*⁀➷

Orele de azi au fost foarte,foarte obositoare. Cu Amy am avut doar o ora însă nu am apucat sa vorbim. Astăzi după școală merg împreună cu ea la muncă.

Cat despre Christian se comporta ciudat ,adică când ma vede se holbeaza la mine ,dar nu cu dezgust sau nu se uita urat la mine sau nu își da ochii peste cap.

Este ciudat. Însă aleg sa nu bag asta în seama pentru ca cine știe ce mai are în cap nu pot avea încredere în el.

Acum stau pe o banca din fața universități și o aștept pe Amy.

plutesc în gânduri.

Nu cred ca am făcut nimic greșit aseară,însă totuși am un sentiment ciudat legat de seara trecuta. Dar dacă ar fi sa mai merg la o petrecere,as merge cu cea mai mare placere,pentru ca din tot ce îmi amintesc m-am distrat,dar poate asta și pentru ca nu a fost Christian acolo sa îmi strice momentul ca întotdeauna . Ar fi bine dacă as putea pur și simplu sa scap de el,iar când tocmai scăpasem am aflat ca este vecinul meu și ca invatam la aceeași facultate. Iar da astea sunt chestii groaznice însă pe lângă asta ma mai și duce și aduce de la universitate în fiecare zi.

De parca destinul ar vrea sa stau numai cu el,da e adevărat nu m-a mai deranjat,însă nu va dura mult pana îmi va face iar ceva,iar eu urăsc sa trăiesc cu aceasta frica,nu îmi place. Sa știu ca nu sunt în siguranță nici în casa mea nici în propria mea casa...

Da liceul a fost oribil,dar acum el poate întra la mine în casă oricât de încuiată ar fi pentru ca știu cât de periculos e și ca ar face orice sa îmi distrugă viata sau sa ma mai traumatizeze. Încă din prima zi când ne-am revăzut m-am ales cu o zgarietura și vai ce a durut.

Însă nici una nu a durut la fel de mult ca cea de pe obraz,a vrut sa ma taie în mai multe locuri,dar nu a facut-o.

Odată știu ca luase o nota mica,iar normal ca și a vărsat nervi pe mine.

M-a ținut în camera aia 3 ore,groaznice.

Mi-a zis ca ar putea sa îmi facă orice vrea el ca ar putea sa ma distrugă asa cum îi distruge lui acea nota media. S-a răzbunat pe mine ca și cum eu i-as fi dat acea nota mica.

Mi-a pus cuțitul pe tot corul și când zic pe tot ma refer ,peste tot. Mi-a zis ca mi-ar trage-o cu acel cuțit însă nu a mai făcut asta.

Când am ieșit de acolo ma simțeam teribil,nu puteam face nimic în legătură cu asta și ceva m-a ținut mereu sa nu povestesc nimănui nimic.

Dar de ce eu? Nu schimbasem o vorba de când l-am văzut,iar el a ales sa îmi facă toate astea . Am fost surprinsa ca m-a ținut în brate când am plâns.

A mai încercat sa ma violeze însă nu așa de rău că acum,deși nu mai vreau sa îmi aduc aminte de acele groaznice momente.

Simt o mana pe umăr.

ma întorc și o observ pe Amy.

-Bună!

o salut eu.

-Bună!

ma saluta ea înapoi.

-Ar trebui sa mergem.

spun eu.

Apoi mergem.

-Ce ai făcut ieri cu, Christian?

ce sa fac cu cine?

-Adică?

o întreb eu.

-Pai a venit la petrecere v-am văzut ca va sărutați afara când ieșisem după tine,apoi Wade mi-a zis ca el se duce acasă.

ne sarutam????

CE MA?

Nu e imposibil asa ceva,din nou?

și m-a dus el acasă? eu nu îmi amintesc nimic din toate astea.

-Nu îmi amintesc,eu credeam ca tu m-ai adus acasă.

spun eu.

-Aa,atunci păcat chiar voiam sa îmi povestești,dar dacă nu îți aduci aminte.

Trebuie sa vorbesc cu Christian.
Trebuie sa aflu ce s-a întâmplat, sper ca nu am făcut vreo greșeală și sper ca doar ne-am sărutat - deși și ideea asta suna ciudat - și ca doar m-a dus acasă.

Am sa îi dau mesaj.

Eu:poți sa vi sa ma iei de la munca pe la opt?

Îl întreb eu,sperând ca poate și sperând ca îmi va răspunde.

Dacă nu merg și la el acasă deși asta s-ar putea sa îl supere.