FEARLESS

douăzeci

HAILEY

Stau în bucătărie și îmi fac niște paste în timp ce încerc sa învăț și la biologie.

Ma îndrept spre paste le scot din cratiță și le pun în sos apoi le amestec.

Ma întorc la caietul meu de biologie când bate cineva la ușa.

Merg sa ma uit pe vizor și o vad pe mama lui Christian, vai...

îi deschid.

aceasta se luminează la fața când ma vede și ma ia în brațe.

Apoi îmi da drumul și o poftesc înăuntru.

-Nu am mai vorbit de mult!

spune ea.

-Mda.

-Cum ești? Te simți bine?

ey bine în momentul asta nici eu nu stiu.

-Da sunt ok!

aceasta zâmbește.

-Ce faci?

-Pai tocmai ce îmi făceam de mâncare și învătam puțin la biologie.

-Super! Scuze ca te-am deranjat,însă vreau sa vorbesc ceva cu tine.

-Sigur, spune!

îi spun ei ei.

-Pai mâine dam o petrecere la ceva restaurant cu familia,prietenii,sărbătorim ziua sotului meu ,iar...

trage aer în piept.

-Ei bine Christian nu are cu cine sa vina. Nu vrea sa o însoțească pe Amber, fiica unei prietene,asa ca ma gândeam sa vi tu cu el.

eu? vai nici nu știu...

-Pai...ăm...nu cred ca am cu ce sa ma îmbrac,Christian e de acord?

-Ti-am luat eu o rochie,iar da Christian este de acord,însă trebuia doar sa te întreb pe tine !

e de acord? normal ca e! ticălosul!

-Nu știu,adică...

ea îmi pune mâinile pe umeri,iar eu ma opresc.

-Nu știu ce a fost între vii în trecut sau dacă ti-a făcut ceva însă,te rog vino!

eu oftez.

-Bine,voi veni!

aceasta ma ia în brațe.

-Mulțumesc! Iti dau mesaj cu detaliile și rochia ti-o aduc imediat! Mulțumesc!

apoi iese pe ușa.

Mai pe seara vine și îmi aduce și rochia apoi începem sa vorbim despre școală,când.

-Stiu ca te-am mai întrebat dacă ti-a făcut Christian ceva...

se oprește,dar continua.

-...El a trecut prin multe cu tatăl lui biologic la fel și eu,însă la fiecare ...abuz...

se oprește puțin,pare tulburata.

-..Christian incerca sa ma apere,însă așa dădea și în el...el era mic atunci,însă a mai avut momente violente la fel cum făcea tatăl lui cu mine,dar cu băieți pe la școală, de asta sunt îngrijorată pentru ca este în stare sa facă rău...

eu rămân cu gura căscată și nu mai știu ce sa zic.

Kate nu merita asta,as zice ca Christian da,dar nici el nu merita.

Însă să îmi fi făcut toate astea fix din acest motiv? pentru ca e traumatizat? sau ma rog a avut trauma asta in copilărie...tot nu înțeleg de ce eu,de ce..

-Îmi pare rău!

acesteia îi curg lacrimile și zâmbește la auzul acestor cuvinte.

-Nu este nevoie sa îți ceri scuze,dar iarta-l dacă ti-a făcut ceva,tu ești fata potrivita pentru el,nu vreau sa îmi mai vad fiul suferind pentru ca lasă trecutul acesta sa îl domine.

încerc sa îl iert,doar pentru mama lui,pentru ea îmi pare rău,dar prin ce am trecut eu și ea...nimeni nu merita asa ceva.

Mai vorbim puțin apoi ea pleacă spre casa.

ˏˋ°•*⁀➷

Seara ma pun în pat și ma uit la tavan parca nelinistita...

Tot ce mi-a spus Kate azi...

Nu știu ce voi face mâine la petrecerea aia,mai ales cu Christian, dar sa speram ca totul va fi bine .

Telefonul meu bâzâie.

este un mesaj de la Christian

Christian:Am auzit ca a vorbit mama cu tine.

eu îi răspund instant.

Eu:Da,a vorbit.
Christian:Ma bucur ca ai acceptat,nu ai sa regreti!
Eu:mai vedem.

Asta asa este mai vedem cine știe ce se întâmplă nu știu cum sa ma simt inlegatura cu Christian ce simt pentru el,totul se schimba de la o zi la alta,dar s-a ținut de promisiune.

Nu mi-a mai făcut rău de doua săptămâni.

Și nici nu mi-a mai vorbit.

Sper sa se poarte bine la petrecerea asta,nu vreau sa regret ca am acceptat încă o invitație de la mama lui.