Who's the vampire?

Mystery

Nu puteam sa cred ce-mi vedeau ochii. Atatea, atatea......pareau a fi......arme. Da, arme. Erau peste tot in acea camera minuscula, de cum intrai le observai. In dreapta se puteau observa si niste dulapuri, cei drept, destul de mici. Mi-era teama sa inaintez in acea camera sau sa ating vreo arma. Totusi, curiozitatea mea nestapanita isi facu aparitia si de aceasta data si fara sa mai stau pe ganduri, ca as putea fi prinsa, m-am cufundat in incapere ca sa aflu mai multe. Nu ma mai interesa nimic decat sa aflu ce erau toate acele arme si la ce foloseau. Doar privind spre ele nu puteam sa-mi dau seama pentru ce erau asa ca mi-am indreptat atentia asupra celor doua dulapuri din dreapta incaperii. Pe unul dintre ele am putut observa niste dosare cu informatii legate de fiinte supranaturale, atunci mi-am adus aminte ce a spus Ricardo, ca tatal meu stie prea multe, cred ca la asta se referea. Erau extrem de multe informatii despre vampiri si varcolaci. Acum eram destul de convinsa ca tatal meu stie despre toate astea si ca, probabil, incearca sa-si protejeze familia. Dar, totusi, atatea arme? Pe celalalt dulap se putea observa alt dosar, dar acesta continea informatii despre arme si la ce puteau fi folosite. Evident, ar fi trebuit sa-mi dau seama ca erau pentru a ucide vampiri, varcolaci, mai pe scurt fiinte supranaturale. Nu m-am putut abtine si am deschis un sertar al unui dulap. Alte foi cu informatii, pana cand am gasit ceva ce mi-a atras atentia. Erau niste flori uscate de culoare mov legate in buchetele. M-am gandit ca nu s-ar supara nimeni daca as lua si eu unul, in fond era un sertar plin, nimeni n-ar fi observat. Ma uit la ceas si vad cat de tarziu era. Nu stiu cand a trecut timpul atat de repede, dar era deja 4:00 dimineata. Bine ca era weekend. Am inchis usa si voiam sa ies din subsol cat mai in liniste pentru a nu ma auzi nimeni, dar ca de obicei ce-mi doresc eu nu se intampla. Cand sa urc spre etajul meu aud pasi ce veneau de sus. Nu puteam da inapoi, trebuia sa ma intorc in casa. Cand incercam sa trec neobservata, aud o voce atat de cunoscuta, dar neplacuta pentru mine, vocea enervantului meu vecin Derek. E doar un baiat cu doi ani mai mare decat mine, care tine sa ma enerveze de fiecare data cand are ocazia.

D: - Ooooo, cat de dragut! Ai inceput deja intalnirile nocturne? Se pare ca n-a fost una prea reusita tinand cont de florile ofilite si uscate din mana ta. - spuse ironic, tipic Derek -

E: - Inceteaza, Derek! Chiar ai chef de glume la ora asta?

D: - Nu! Dar se pare ca tu pe de alta parte...Ei bine la ora asta, intorcandu-te acasa...Nu stiu ce sa zic. Ma intreb ce va zice mama ta cand va afla.

E: - Sa afle ce? N-am facut nimic.

D: - Spuse ea atat de draguta, crezand ca o voi lasa in pace. Ce-mi dai sa nu spun nimic?

E: - Ce, acum trebuie sa iti cumpar tacerea?

D: - Mama mea e prietena buna cu a ta deci...

E: - Ok! Bine, bine! Spune pretul! N-am timp de pierdut.

D: - Ma mai gandesc pana maine.

E: - Dar sa nu spui nimic. Oh, stai de ce trebuie sa-mi fie atat de teama de tine? Nu eu sunt cea care lua etnobotanice si a fost fotografiata. Ups, asta ti-a scapat.

D: - La naiba! Ce pot spune? Sti sa negociezi.