Who's the vampire?

Escape and...Action (2)

Dupa ce-am inchis telefonul am simtit un gol in stomac. Mi-era frica. Mi-era intr-adevar frica. Ganduri negative imi tot treceau prin cap. Imi faceam atatea griji, desi stiam de ce. Simteam asta ca pe o povara grea pe umerii mei. Dupa vreo ora de stat in pat ascultand muzica la casti, o vad pe mama intrand in camera, spunandu-mi ca un anume Ryan ma asteapta. Ma indrept spre usa de la intrare, unde vad un tip inalt, cu muschi, cu parul negru si ochi verzi ce ma astepta.

E: - Ryan, presupun. Prietenul lui Ricardo?

Ry: - Sunt aici mai mult pentru Emily. Esti gata? Mergem?

E: - Sigur. Dar mama mea...?

Ry: - Nu-ti face griji, m-am ocupat.

E: - Bine atunci. Sa mergem. - am spus in timp ce ieseam pe usa -

Inceputul drumului a fost linistit, dupa care am inceput sa vorbim. Am mers pe jos, desi era destul de mult, din cate am inteles,  pentru a nu atrage suspiciuni.

Ry: - Si?!  Am auzit ca tu si Ricardo sunteti impreuna de mult. El nu-i atat de rau, are doar unele... - incepu sa vorbeasca dar l-am oprit -

E: - Eu nu-mi amintesc in nimic. Am fost constransa.

Ry: - Oh...Pai...imi pare rau...

E: - Da. Nu prea ai de ce...

Ry: - Oricum, daca te gandesti constrangerea e o alegere destul de buna. Viata asta-i prea periculoasa.

E: - Probabil ai dreptate. Ce i-ai spus mamei mele cand ai constrans-o? - am schimbat subiectul -

Ry: - Ceva simplu, incat sa nu banuiasca altcineva ceva. Ca dormi la Catelyn.

E: - Ce?

Ry: - Ce? Nu-i bine?

E: - Eu si Catelyn tocmai ne-am certat.

Ry: - Eu n-aveam de unde sa stiu. In plus n-o sa verifice nimeni, stai linistita.

E: - Asa sper.

Intr-un final am ajuns acasa la Ricardo. Ajunsesem cu doua ore mai devreme. El si Emily erau deja acolo.

R: - Bun. Ati ajuns. - ne intampina acesta -

E: - Deci ce trebuie sa facem? Cum facem?

R: - Improvizam, normal.

E: - Ce?

R: - Glumeam. Emily e tinta. Pe ea o vrea. O sa fiu in living cu ea asteptandu-l pe Luke. Tu vei trage in el cu asta -imi inmana un lansator de sageti - ca sa-i distragi atentia. Emily o sa fuga cu Ryan, Luke nu stie ca el e aici. Eu o sa vin dupa tine in timp ce Emily face vraja de afara. Ai inteles?

E: - Imi dai un lansator de sageti?  Eu n-am tras in viata mea cu nimic in nimeni.

R: - Te descurci.

E: - Ok. Dar daca nu nimeresc?

R: - Nici nu-i nevoie. Trebuie doar sa-l distragi. O sa te urmareasca pe tine.

E: - Grozav. M-ai linistit. - spun eu sarcastica -

Ma tot plimbam pe acolo pana cand Ricardo ne anunta pe toti ca trebuie sa fim pe posturi. Inima-mi zvacnea. Mi-era teama, dar stiam ca trebuie sa fac asta. Eram in bucatarie dupa usa cu arma pregatita, cand psihopatul intra in casa.

L: - Ricardo! M-am intors si sper sa gasesc ce vreau.

R: - In living. Suntem in living

L: - Chiar ai adus-o? Cum ramane cu varcolacii? Ce se-ntampla, Ricardo?

R: - Stii si tu cat de mult tin la Eloise. Iar de varcolaci, o s-o piarda pe prietena ei? Si ghici cine o va consola. Exact, eu.

L: - Ma uimesti. Nu te credeam capabil.

R: - Ma stii doar de 100 si ceva de ani. Nu stii cum eram inainte.

L: - S-a facut. - zambi -

In momentul acela am tras si l-am tintit in picior. M-am descurcat binisor, dar a trebuit s-o iau la fuga, Emily facand acelasi lucru fara a fi observata. Am simtit cum eram lipita de perete cu o mana in jurul gatului meu, ce ma stragea. Luke se intindea dupa cutitul de pe masa, eu zbatandu-ma in continuare.

R: - Da-i drumul, daca o vrei pe Emily. Te asteapta in living.

L: - Pot s-o omor mai intai si dupa ma ocup de Emily.

R: - Nu asa ne-am inteles.

L: - Nu ma... -dar nu apuca sa-si termine fraza ca un cutit i-a fost infipt prin spate.

Ricardo mă luă si sari cu mine pe geam. Emily facea vraja, iar Luke a ramas inchis acolo. Reusisem. Nu-mi venea sa cred, dar reusisem. Emily era epuizata.

Ry: - O duc eu acasa.

R: - Ryan! Multumesc!

Ry: - Sigur.- spuse si pleca -

E: - Am reusit. Eu...Noi...Nu pot sa cred. -spun dupa care il imbratisez pe Ricardo-

R: - Da. Chiar am reusit. Speram sa fie mai greu...

E: - Sperai sa ce?

R: - A fost cam putina actiune, stii?

E: - Esti nebun.

R: - Doar dupa tine. - spuse si ma saruta, eu raspunzandu-i iar -

E: - Nu e bine. Stii ca Daiana are o poza cu noi pe mobil?

R: - Da. N-o mai are. Ryan s-a ocupat.

E: - A facut asta? I-ai cerut tu s-o faca?

R: - I-am cerut sa fie cu ochii pe tine sa nu patesti nimic. Se pare ca a facut o treaba destul de buna.

E: - Mersi! Ăăăm...Tu unde o sa dormi acum? Adica daca ai nevoie de somn.

R: - Sunt destule hoteluri bune in oras, iar constrangerea e de partea mea. Ah...apropo de dormit. Te poti intoarce acasa. Mama ta stie ca te intorci in seara asta. Doar daca ai fi patit ceva, Ryan putea sa o constranga.

E: - Ok. Hei...ăăăm vrei sa ma conduci pana acasa?

R: - Cu cea mai mare placere.

Am plecat si imediat ce am ajuns acasa, m-am bagat la somn fiindca eram prea obosita sa mai fac ceva. Am intrat, instant, in lumea viselor.