What it was that?

3.6K 200 9
                                    

Ceva se auzi in spatele nostru. Se misca, acolo, in intuneric. Ma cuprindea groaza. Deodata, eu si Luke ne-am intors pentru a vedea ce e acolo. Nimic. Spre surprinderea nostra nu era nimic. Totusi, cred ca doar eu am fost surprinsa. Luke se uita la mine ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic. Era linistit, prea linistit.


E:- Tu n-ai auzit? , intreb, evident uimita de nepasarea lui.


L:- Nu! Ce sa aud? Cred ca esti obosita. E tarziu, sa mergem.


E:- Nu!


L:- Nu? Vrei sa ramai aici, in scoala?


E:- Nu, pana nu-mi spui ce a fost aia?


L:- Sincer? Cred ca delirezi?


E:- Nu-i adevarat! In fine, nu trebuia sa vin.


L:- Nu te bucuri c-ai venit?


E:- Am motive sa ma bucur? Sunt in scoala, e ora 9 fara ceva, mama probabil e moarta de frica fiindca nu-i raspund la telefon din cauza ca am bateria descarcata si in plus sunt cu cineva despre care habar n-am nimic.


L:- Cum adica nu stii nimic despre mine?


E:- Nu stiu nimic despre tine, in afara faptului ca esti colegul cel nou. Vreau sa plecam.


L:- Ok....Se rezolva. Hai sa mergem!


Mergeam cu pasi repezi spre iesirea din scoala. Am vrut sa deschid usa, dar era incuiata. Eram blocati acolo.


E:- Extraordinar! Ceva mai minunat nici ca se putea, spun eu sarcastica.


L:- Oh, haide! Sigur gasim niste chei.


E:- Du-te tu! Eu nu vin.


L:- Nu poti ramane singura.


E:- Priveste-ma!


L:- Eloise, nu glumesc.


E:- Chiar? Si, de ce nu pot ramane aici, sa te astept.


L:- Pentru ca...


Nu-si termina fraza ca in spatele lui aparu un barbat, parea de vreo, maxim 30 de ani, brunet cu ochii caprui si destul de bine dezvoltat. Arata destul de bine in geaca lui neagra, de piele.


E:- Bun! In sfarsit cineva. Ori sunteti aici fiinca ne puteti ajuta sa iesim, ori sunteti aici pentru ca ati fost inchis si dumneavoastra.


Barbatul: - Ricardo! spuse cu un aer destul de arogant


E:- Poftim?


R:- Numele meu este Ricardo.


E:- Eu sunt Eloise.


R: ( rase)- Stiu. Si nu, n-am 30 de ani.


E:- N-am spus c-ati avea 30 de ani.


R: - Ai gandit-o.


Am ramas uimita de spusele acestuia


L: - Ricardo, ajunge!


E:- Il cunosti?


R: - Devine interesant. Inca nu i-ai spus.


E: - Sa-mi spui ce? am spus eu uitandu-ma la Luke. Nu mai intelegeam nimic.


R:- N-am 30. Am 256 de ani, spuse cu un ranjet pe fata.


E:- Ok, omule. Daca te astepti sa cred asta esti nebun.


Am simtit cum doua maini puternice ma strangeau de gat, lasandu-ma fara aer. In cele din urma mi-au dat drumul izbindu-ma de podea.


L:- Eloise, esti bine? ,venid langa mine.


E:- Ce? Ce...ce e omul asta? am spus in timp ce gafaiam


R:- Stii care-i partea amuzanta la asta? Ca nu sunt om. Hilar nu? O sa-ti spuna Luke ce a fost asta. Ne mai vedem.

Deschise usa si pleca.






Who's the vampire?Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum