Who's the vampire?

Lies and liars

Am ajuns, cat am putut de repede, acasa. Nu stiu de ce, dar imi era teama, pentru prima data de cand l-am cunoscut pe Ricardo, abia acum a inceput sa-mi fie teama, poate chiar frica. Cel mai rau era ca nu-mi era frica pentru mine, nu. Imi era teama sa nu li se intample ceva celor la care tineam. Catelyn deja a fost victima unui atac de-al lui, din vina mea. Ma simt oribil. Ma gandeam doar la felul lui relaxat de a fi, la vorbele ce le rostea cu atata usurinta, la acele cuvinte dure care ma faceau sa tresar.

Ajunsa acasa am observat ca nu era nimeni, era si normal, la ora 4 nu ajungeam decat eu acasa. Ma tot gandeam ce sa fac, trebuia sa gasesc o solutie sa scap din toata chestia asta, sa scap de Ricardo, sa revina totul la normal, dar nu gaseam niciun raspuns. Poate nici nu-mi doream atat de mult sa scap de Ricardo, poate imi placea toata actiunea asta. Mi se parea imposibil sa pot face ceva, in conditiile in care nu puteam nici macar sa povestesc cuiva cele intamplate.

Gandurile mi-au fost intrerupte cand am auzit batai in usa. Merg sa deschid, iar cand am vazut cine statea in fata usii mele...Ei, bine nu-mi venea sa cred, dar era posibil, nu stiu de ce ma miram atat.

T: -Am ajuns acasa. Nu te bucuri sa ma vezi? - spuse tatal meu, care statea acolo zambindu-mi -

Cu toate ca ma bucuram nespus ca, in sfarsit, a ajuns acasa, zambetul imi pieri cand mi-am adus aminte, fara sa vreau, cuvintele lui Ricardo, sa-mi intreb tatal cu ce se ocupa.

T: - Bine...Deci nu sunt dorit aici, sa-nteleg.

E: - Nu! Adica ba da! - i-am raspuns in timp ce-l imbratisam. Aveam suspiciuni, dar era tatal meu. -

Am mers amandoi in sufragerie destul de tacuti. M-am gandit sa sparg gheata, chiar daca, poate, eram prea directa.

E: - Si? A fost greu la serviciu? N-ai trecut pe-acasa de 2 saptamani.

T: - Stii tu cum e, e greu.

E: - Si mai exact ce e greu? Nu mi-ai spus niciodata cu ce te ocupi. Adica, poate in viitor o sa vreau sa fac si eu ce faci tu acum.

Se intoare spre mine si parea ca-l deranjeaza intrebarea.

T: - N-ar trebui sa faci nici o data ce fac eu.

E: - Dar, parca nu era nimic periculos. Adica tu esti bine, nu esti ranit...

T: - De ce pui atatea intrebari? S-a intamplat ceva cat am lipsit eu?

E: - Nu! Ti-am spus! Voiam doar sa stiu, si eu, cu ce se ocupa tatal meu. Orice copil stie ce lucreaza ambii parinti. Dar eu?

M: - Ar trebui sa-i spunem. - am auzit-o pe mama care statea in pragul usii de la sufragerie. Nici macar n-am auzit-o cand a intrat. -

T: - Nu pot sa fac asta, intelege-ma. - i se adresa mamei -

E: - Mereu evitati subiectul asta. Poate va mai ganditi pana maine. Eu merg in camera mea sa o sun pe Catelyn.