Who's the vampire?

Not really friend

E: - Nu pot! As vrea, dar....mi-e teama de tine. Nu pot. -Cuvintele mele il lovisera cu atata cruzime, incat nici eu nu stiam ce-i cu mine-

R: - Te rog, Eloise! Te rog, lasa-ma sa intru! - pentru prima data il auzeam rugandu-ma cu atat de multa ardoare -

Nu stiam ce sa spun. Ramasesem, pur si simplu, uimita. Voiam sa-l invit inauntru, dar cuvintele nu-mi ieseau pe gura.

C: - Cine e? - se auzi din bucatarie -

E: - Nu conteaza, oricum pleaca. - I-am raspuns in timp ce-l priveam pe necunoscutul din fata mea, Ricardo -

Fara sa o aud, m-a trezesc cu ea langa mine. Catelyn se uita cand la mine, cand la Ricardo. A facut asta timp de cateva secunde, apoi intoarse capul spre mine si ma intreba.

C: - De ce nu mi-ai spus ca ati fost impreuna?

Am privit-o confuza si speriata, in acelasi timp, de cat de serioasa putea fi cand a spus asta. Din cate stiam eu, n-am fost impreuna cu Ricardo, desi avea un aspect fizic atragator cu acei muschi ce ieseau in evidenta, nu tineam minte sa fi fost impreuna cu el.

E: - Catelyn, eu nu...eu n-am fost cu Ricardo.

C: - El asa mi-a spus. Nu mai stii? Cand imi taiam venele, pentru a se hrani cu sangele meu. Ai venit panicata, eu plangeam, dar pana sa vi tu s-a plans intr-una ca s-a despartit de tine din cauza tatalui tau si ca a trebuit sa te faca sa uiti. - imi spunea toate astea cu un calm de neconceput, dar parca nu era ea. Parca era in transa -

Socata, o priveam pe Catelyn si nu stiam ce sa cred. Mi-am intors privirea catre Ricardo, care se uita la fel de uimit ca mine.

E: - Cum de a...Cum de... Nu trebuia sa-si aduca aminte. Uitase totul. Am sunat-o si...

R: - Da, uitase. Am constrans-o.

E: - Si partea cu noi? Nu inteleg. M-ai constrans? Parca ai spus ca nu ma poti constrangi.

R: - Nu pot sa te mai constrang. Acum, revenind la partea in care Catelyn isi aduce aminte tot. N-avea cu sa-si aminteasca daca nu...Luke.

E: - Luke?

In momentul acela se auzi o voce din spate lui Ricardo.

L: - Bravo! Esti perspicace. - era Luke care i se adresa lui Ricardo - Ok, ok, fara aplauze, da, eu am constrans-o sa-si aduca aminte totul.

R: - Tu!

L: - In persoana. Pareti uimiti, surprinsi. Ohh, asa e, fiindca nimeni nu se astepta ca eu sa fac asta, nu? Mai ales tu, Ricardo. Ti-ai pus toata increderea in mine. Ai crezut ca suntem prieteni doar pentru ca m-ai transformat. Acum va inteleg surprinderea.

R: - N-am avut incredere in tine.

L: - Cum spui tu. Oricum, nu-s aici pentru tine.

E: - Dar pentru cine? - am spus eu cu un glas din care se putea deduce furia -

L: - Da...Nu pentru tine, in orice caz. Nu esti asa de importanta.

Vedeam cum maxilarul lui Ricardo se incorda la auzul cuvintelor, ce-i drept era destul de atragator.

L: - Cum spuneam, n-am venit pentru tine, ci pentru micuta ta prietena, aici de fata, Catelyn.

Catelyn statea si se uita in gol fara sa spuna nimic.

L: - Vedeti voi, ea e varcolac.

E: - Ba nu e! - am strigat evident infuriata -

L: - Mmmm ba da, e. Lasa-ma sa continui. Acesti caini oribili, numiti si varcolaci, din punctul meu de vedere, trebuie sa dispara.

E: - Vrei s-o omori pe Catelyn.

L: - Ce urat din partea ta sa gandesti asa. Nu! Nu vreau s-o ucid numai pe ea, n-ai fost atenta? Vreau sa ucid toti varcolacii care nu s-au transformat inca. Pentru ca varcolacii nu sunt nemuritori va fi destul de simplu, cei batrani vor muri, cei tineri la fel si...Voila, scapam de fiintele astea oribile, care din intamplare ne sunt si dusmani, asa ca...pe cine ar deranja?

R: - Te auzi cand vorbesti?

L: - Ce? Nu esti de partea mea? Aaaa, corect, fi de partea ei. Dar stai, nu e ea fiica celui care a zis ca daca te mai vezi cu ea o patesti? Da, da, acum imi amintesc. Eduard Smith, marele, unicul, renumitul vanator de vampiri, care a vrut sa-si omoare singura fiica doar ca sa te faca sa renunti la ea pentru ca ea sa fie in siguranta. Imi amintesc. Am fos acolo, mai sti? Te-am sustinut, iar acum ce faci? Imi intorci spatele?

R: - Fara mine, erai un nimeni.

L: - Eram om. Nu un monstru, care omoara oameni pentru a se hrani, dar in fine, ce mai conteaza acum?

E: - Inteleg ca esti suparat, dar nu trebuie sa te poti asa. - Am spus eu, cu teama in voce -

L: - Suparat? Hahahaha. Rad cu lacrimi. Nu mai sunt suparat, dar de ce sa nu m-a razbun.

Se napusti asupra mea, dar din fericire nu fusese invitat in casa asa ca nu putea face nimic.

L: - Era sa uit. Eloise, uita-te in ochii mei!

R: - Nu-l asculta.

La auzul cuvintelor Luke se enerva asa de tare incat, in mai putin de doua secunde, Ricardo se trezise cu doua maini pe gatul lui ce il sufocau. Ricardo, vazandu-ma ca vreau sa-l ajut, l-a trantit pe Luke pe jos si a stigat " Nu iesi din casa! " , abia apoi mi-am amintit ca doar aici eram in siguranta.

E: - Ricardo, intra!

R: - Ce?

E: - Intra in casa pana nu se ridica. Te invit.

Reusi sa intre in casa, Luke ramanand afara.

L: - Oooo, haide. Asta-i culmea, Ricardo ma cunosti, tu chiar crezi ca vreau sa fac tot ce am spus mai devreme? - incerca sa ne convinga -

R: - Pleaca!

L: - Sigur, majestate! - o spuse pe un ton ironic - Ce poti sa-mi faci?

Ricardo pleca pentru cateva secunde in camera mea. Cand s-a intors avea in mana buchetelul de flori gasite de mine in subsol, dar erau infasurate intr-un material. Ricardo iesi si ii lega florile de gat lui, cu o viteza pe care n-o mai vazusem pana atunci. Cand am vazut ce efect aveau acele mici, simple flori mov asupra lui, m-au trecut fiorii. Il ardeau, pana cand si le-a dat jos. Ricardo reveni langa mine si se uita satisfacut la spectacolul ce avea loc chiar sub ochii nostri si un zambet isi facu aparitia pe fata lui cand vazu prin ce durere trecea Luke. Ce-i drept nici mie nu-mi displacea atat de mult sa-l vad asa. Luke pleca, nu inainte de a-i arunca lui Ricardo si mie cate o privire razbunatoare, ce striga ne vom mai intalni.

R: - Acum...

E: - Acum o sa ne ocupam de Catelyn.

R: - Ok.

E: - Dupa care vom discuta despre absolut tot ce s-a intamplat, cu mine, cu tata si cine e el de fapt, cu tine si nu in ultimul rand...cu noi - am spus ultimele cuvinte destul de incet -

R: - Speram sa nu spui asta, dar fie. Ah, si oricat de incet ai vorbi, auz de vampir, tot te aud.