What happens today?

2K 120 5
                                    

Ma trezesc la fel de devreme ca ziua precedenta si ma pregatesc de scoala. Nu stiu de ce, dar azi ma gandeam sa nu-mi iau uniforma. Voiam sa fiu eu macar o zi si simteam ca azi e acea zi. Din clipa-n clipa trebuia sa ajunga si Catelyn, asta daca ma mai suporta dupa ziua de ieri. Dupa cateva minute ajunse, din nou la fel de vesela. Am decis sa nu spun nimic, sa nu deschid subiectul.

C: - Hey, Eloise! Ce faci? - spuse foarte entuziasmata, iar eu chiar nu intelegeam de ce e asa -

E: - Buna si tie! Cred ca o sa incep sa-ti dau dreptate la faza cu extraterestrii. - spun in timp ce ma uitam la ea; o masuram din cap pana-n picioare si observ ca nici ea nu-si luase uniforma-

C: - De ce spui asta?

E: - Nu stiu de ce esti atat de entuziasmata. Se intampla ceva azi? In plus de ce n-ai uniforma?

C: - Aaaaa...uniforma. Credeam ca stii. Adica evident nici tu nu o ai. In fine, directoarea vrea sa faca modificari la uniforma, asa ca nu o s-o purtam toata saptamana. - spuse dupa care primi un mesaj. Il citi fara sa-mi spuna ce scrie sau de la cine e -

E: - E important? - o intreb cu referire la mesajul pe care-l citise-

C: - Nu. Nu e nimic. - se grabi sa spuna -

E: - Si cu entuziasmul cum ramane?

C: - Hm? Oh...entuziasmul. Nu...nu era nimic, doar ca n-avem uniforme saptamana asta si atat.

Catelyne pov:

Ma treceau toti fiorii de la mesajul primit, dar nu-i puteam spune lui Eloise nimic atata timp cat era despre ea. Nu eram atat de buna la mintit. Cand mint pe cineva incerc sa evit persoana cat mai mult, sper sa nu-si dea seama. Ce persoana sa fi sa uiti de propria aniversare. Dar nu-i nicio problema, din cate am inteles, din mesaj, Ricardo mi-a spus sa nu-i amintesc ca se ocupa el de tot. Eram pe punctul de a-i aminti, cand am primit mesajul. Ce pot spune? Sincronizare perfecta.

C: - Mergem?

E: - Sigur ! Esti sigura ca n-ai nimic de spus? Pari tensionata. - offf iar ma intreaba -

C: - Eu? Tensionata? Sunt bine. Serios. N-ai de ce sa te ingrijorezi. - spun ca s-o calmez si sa incheie subiectul. Am ajuns la scoala. - Eu trebuie sa plec. Am intalnire cu echipa de volei. - ii spun si plec -

Eloise pov':

E: - Bine. Pa! - se comporta foarte ciudat de cand primise mesajul acela. Oare avea probleme? -

Ma grabeam spre clasa fara sa ma uit prea mult imprejur cand ma lovesc de cineva.

D: - Ai grija pe unde mergi! Ce? Esti chioara? - super. Daiana -

E: - Am o zi mai proasta. Da-mi pace.

D: - O sa te las in pace. Nu fiindca el (arata cu degetul in spatele meu ) se uita asa la mine, ci fiindca n-am timp de tine.

Ma intorc cu spatele ca sa dau nas in nas cu Ricardo.

E: - Ricardo! Ce surpriza! Ce...Ce faci aici?

R: - Surprinsa sa ma vezi? - spuse in timp ce pe fata sa se putea observa zambetul si gropitele sale ce ma faceau sa ma topesc din picioare -

E: - Eu...E doar...Catelyn se comporta ciudat. - spun balbaindu-ma -

R: - Da? N-am observat. O sa ma ocup mai tarziu. Acum ce zici, crezi ca ai putin timp pentru noi? - spune in timp ce se apropie de mine -

E: - Ă...Ă...Am ore. Ma grabesc. Ne vedem mai tarziu? - spun eu repede, incercand sa imi calmez respiratia necontrolata pe care o aveam si ma indepartez de el, lasandu-l usor dezamagit -
Nu stiam ce simt pentru el, eram confuza. Nu puteam sa-mi aduc aminte nimic de cand eram impreuna cu el. Simteam ca pot avea incredere in el, langa el ma simteam protejata si puteam fi eu insami, fara sa ma prefac, fara sa fiu draguta, doar din politete. Orele lungi si plictisitoare se terminasera, in sfarsit. Ma simteam atat de obosita. O astept pe Catelyn in curtea scolii, dar atentia mi-a fost distrasa de un mesaj. Era de la Catelyn. Spunea ca nu poate sa vina cu mine, nu-mi spunea si motivul. Ciudat. Cred ca inca e suparata. Abatuta ma indrept, incet, spre casa. Ajunsa acolo, nu m-am mirat ca parintii mei nu erau acasa. Mi-am deschis laptop-ul sa vad daca e cineva pe facebook, dar cele mai importante persoane, evident, erau absente. Deodata, imi aud telefonul sunand. Era Catelyn.

E: - Buna!

C: - Buna! Trebuie sa vi, neaparat, la cafenea. N-o sa-ti vina sa crezi. De fapt, stai ca vin eu sa te iau. - si-mi inchise telefonul -

Ce a fost asta? Nu mai inteleg nimic. Ieri imi reprosa ca nu sunt o prietena buna, iar azi era numai zambete. Oare se intamplase ceva cu ea? Asteptam si nu prea momentul in care, la usa mea, o sa-si faca aparitia Catelyn. Minutele trecura, iar ea era acum in fata dulapului meu alegandu-mi o tinuta.

E: - Chiar e nevoie de tot deranjul asta? Mergem la cafenea.

C: - Liberty.

E: - Ce?

C: - Nu mergem la orice cafenea. Mergem la Liberty.

E: - E cel mai tare loc. Karaoke, muzica live, stand-up comedy. De ce mergem noi acolo?

C: - Ai sa vezi. Asta. Asta clar e cea mai buna alegere. - imi inmana o rochie rosie de vara. Imi placea rochia, dar n-o purtasem niciodata. -

E: - Eu...Nu cred ca ar trebui sa...o port.

C: - De ce nu? E perfecta! Fugi si schimba-te...acum!

La ordinele ei am fost gata imediat.

C: - Acum machiajul.

E: - Ce are machiajul meu?

C: - Nu se potriveste. - spuse si imediat incepu sa ma machieze. Era un make-up artist genial. -

E: - WoW! - doar atat am putut sa zic cand m-am provit in oglinda -

C: - Asta merge de minune. Mai trebuie sa-ti ondulez parul si gata. - fara sa ma lase sa spun ceva, in cateva minute am fost gata -

E: - Acum putem merge?

C: - Trebuie sa incalti sandalele acestea. - imi inmana o pereche de sandale negre, cu toc. Erau superbe -

E: - Cu ce ocazie?

C: - Ceva imi spune ca o sa afli la cafenea. Haide, azi!

Who's the vampire?Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum