°I°

172 7 24
                                    

"Ai simțit vreodată cum e sa iubești în continuare persoana care tia fost luata de sub nas încă decand erai mic? Nu nu ai simțit, dar eu da.

Încă îmi e doar de el, îl iubesc mai mult pe zi ce trece chiar dacă nu i am mai văzut demult chipul.

Cred ca intr-un fel sau altul a venit momentul sa renunț la el nu-iasa? Îmi pare rău că fac asta puiule dar nu am de ales, degeaba scriu ca îl iubesc când el nu mi e aici. A venit momentul sa arunc totul la gunoi fiindcă nu îmi folosește la nimik. Am folosit pana și ultima pagina scriind cât de dor îmi e de el, dar o fac degeaba și asta știm amândoi.
Te iubesc ~M~"

A fost ultimul paragraf pe care l am scris în jurnal azi, voi renunță la acesta persoana pe care o iubesc asa mult și de care îmi e al dracului de dor Simtind cum pe zi ce trece îmi vine sa ma duc să-l caut, să-l strâng în brate și sa ii zic cât de mult îmi lipsește.

Doar ca... Cu timpul am învățat ca nu orice îți dorești vei și primi și ca uneori  trebuie sa renunti la ceea ce iubești, am simțit asta pe pielea mea. Oricât de mult as fii încercat sa nu ma gândesc în anumite zile, tot chipul lui îmi e infiltrat în cap. Parca mi se derulează ca o caseta doar ca în loc de film, chipul lui de copil e desenat pe aceasta nelasanduma în pace.

Ultima mea privire in dimineața asta a stat pe jurnalul în care am început sa scriu încă de când l am pierdut. Nu scriam mereu, scriam doar atunci când simțeam și când credeam ca dorul meu fata de el predomina și acum și vrea sa iasă afara

După ce am crescut mai mult, mi am dat seama defapt în ce situație ma aflu. Stateam uneori nopțile plângând strângând perna în brate.

Mii de stări ce se acumula în inima mea ma făcea sa vreau sa cedez la un moment dat, ma trezeam a doua zi cu o durere de cap de îmi venea sa ma mai dau și cu capul de pereți vrând sa simt mai multa durere.

Tăieturi și-au făcut și ele apariția pe încheieturile mele. De ce? Dorul, dorul face mult din oameni. Ii face sa o ia razna cu totul doar ca azi totul sa schimbat, degeaba vreau sa îl am înapoi sa am totul, când tot ce iubesc pleacă la un moment dat din viata mea.

Am dat drumul jurnalului în tomberonul din fata casei. Gata cu suferitul, gata cu plânsul, gata cu dorul,gata cu tot.

Degeaba stau eu și scriu într-un jurnal tot ce simt dacă oricum nu primesc nimik înapoi. Nu îl voi primi înapoi. Nu se va întâmpla asta, nu e deparca pot pocni din degete și să-l fac sa apară aici în fata mea.

"ești gata dragule?" o aud pe mama în spatele meu. Femeia asta are o legătură cu ceea ce sa întâmplat în trecut. Sunt mai mult ca sigur ca a vrut sa ma despartă de el. Ea, tata și părinți lui, mai mult ca sigur au vrut sa ne despartă.

Dar nu sunt suta la suta sigur, însă nu îmi voi mai bate capul, oricum degeaba o fac.

Renunț sa mai cred ca totul se poate întoarce la normal cum era înainte.

Vreau doar sa fiu lăsat în pace nebăgat în seama. Oricum la liceu sunt un anti social. Nu prea schimb doua vorbe cu cineva, azi era prima zi decand sunt a 10 a. Nici mie nu îmi vine sa cred ca timpul nu  sta în loc. Trece, zboara și odată cu el zboara și niște amintiri care vor rămâne decât niște amintiri.










































Pot sa zic doar ca iubita mea are niște probleme cu căpșusorul, dar probabil într-un sens bun. V a-și lasa aici un screen dar nu știu  dacă ar fii de acord și nus dacă ați vrea să vedeți.

Auzi cică sa avem 25 de cărți pana când începem liceul, nu ca mar deranja dar e mai greu cu gânditul

Mult te-ai mai gândit Stayyyyyyy8? Oricum ar fii lăsând asta la o parte...

Ignorați greșelile

Sper sa va placa acesta carte 2Min, am impresia ca un ultimul timp nu mai scap de Minho. 😅😸😻

❥𝑭𝒊𝒍𝒆 𝑰𝒏𝒕𝒓𝒆𝒈𝒊 𝑫𝒆 𝑻𝒆 𝑰𝒖𝒃𝒆𝒔𝒄 ༄ [2ᵐⁱⁿ] Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum