Nu veni sa pleci...oare se va potrivi piesei, oricum ii trebuie un titlu, ar trebui sa încerc.
Ma plimb prin parc, cu căștile în urechi instrumentalul persistand în căști.
Cred ca va trebui sa ma descurc singur ca piesa, nu vreau ajutorul nimanui, vreau sa lansez piesa, sunt atat de sigur prima data în viata mea în legătură cu ceva.
MA duc acasă sa ma apuc de piesa, ma duc sa vad ce a-și putea construi din asta.
Nu o bag pe mama în seama când ma striga odată ce am întrat în casa, ma duc la mine în dormitor, ducanduma prima data la la baie făcând un duș apoi ies și ma așez la birou.
Iau laptopul și îl deschid punând instrumentalul, toata noapte am stat și am repetat, mai ștergând niște versuri și scriind din nou mai rectificand din când în când.
"gata" spun când insfârșit am terminat totul. E mai greu decât pare, dar totuși într-un fel sau altul am făcut-o și pasta..
MA bag în pat obosit fiind deja trei, simțeam nevoia de a dormi și cum m am pus în pat somnul ma luat instantaneu.
----♫︎---
"chiar vrei asta?" ma întreba băiatul din fata mea, era un compozitor născut, orice ar face iese minunat. "o sa fiu sincer cu tine Seungmin, versurile sunt geniale, din moment ce avem deja piesa gata va mai trebui doar sa o înregistrăm"
"ma bucur sa aud asta. Am o mica favoare totuși"..
"TE ascult"
"vreau să-mi țin identitatea scunsa."
"de ce vrei asta?"
"sa zicem ca nu toată lumea ma îndrăgește iar eu nu vreau sa apar în fata camerei. Sunt curios de cum va reacționa lumea la piesa mea fără ca măcar să-mi vadă fata"
"cred ca as putea face asta. Ești gata"
"mai mult decât orice"
Am microfonul in fata, acesta punând instrumentalul, începând sa ma las dus de val simțind versurile cum îmi curg prin vene. Inima îmi bătea cu putere, iar faptul ca cantam cu tot sufletul uitând complet ca înregistrez ma făcea sa zbor de fericire. M am detașat de lume, acum fiind într-o lume în care doar îmi ascult inima în aceste versuri, în aceasta piesa. "
Ultimul vers din refren mi-a ieșit pe gura, după deschizând ochii am revenit la realitate fiind în același studio la care am venit acum o ora.
" wow " privirea lui Jack îmi trimitea încredere, ia plăcut înseamnă.
" deci ce crezi? "
" cred ca piesa nu veni sa pleci va avea un mare succes"
Un zâmbet mi a apărut pe buze, azi era sâmbăta, deci mâine îl vom lansa, nu trebuie sa facem mare lucru, oricum îmi voi ascunde fata.
MA plimb prin același parc ca ieri cu capul în telefon lovinduma de o persoana
"Minho?"
"hei Min ce faci?"
"eu sunt bine. Tu?"
"sunt perfect" îl vad ca spune, ce as putea sa ii zic? Îl vad citind ceva, asa ca îmi îndrwpt privirea spre ce citea, fac ochii mari, jurnalul meu statea frumos intact la el in mâini, iar acesta citea din el.
"ăăm, ce citești acolo"
"ceva caruia nu ii știu autorul. Nu zice nimik despre el decât momentele în care se înjura singur"
Deci nu știe autorul, acum ma bucur ca nu mi am scris numele acolo, tot jurnalul a fost despre Minho nici decun despre mine. Nu am simțit sa mi scriu numele acolo și bine am făcut nu știu ce ar fi crezut minho în acest moment dacă ar fii aflat ca sunt îndrăgostit de el! Probabil ca as fii ajuns sa mor de rușine sau as fii fugit încât sa nu ma mai găsească, sa ma duc undeva unde sa pot sa ma detașez de el .
"Min?" ii aud vocea lui Minho scoțânduma din mica visare cu ochii deschiși.
"trebuie sa plec Minho "
"TE pot conduce"
"nu Min, ma descurc și singur tu....tu poți sa stai aici citind în continuare"
Daca nu știe autorul automat nu știe ca eu sunt cel care a scris deci nu ma deranjează sa citească. Poate asa isj da și el seama de sentimentele mele de dinainte, bine...nu ca acum nu ar mai exista dar prefer sa le țin pentru mine sai pur și simplu sa ma duc și sa le îngrop undeva..
Ignorați greșelile
CITEȘTI
❥𝑭𝒊𝒍𝒆 𝑰𝒏𝒕𝒓𝒆𝒈𝒊 𝑫𝒆 𝑻𝒆 𝑰𝒖𝒃𝒆𝒔𝒄 ༄ [2ᵐⁱⁿ]
Fanfiction«Am aruncat tot la gunoi, stări, emoti și iubirea mea fata de el. Mi am dat seama ca nu ma va privi asa cum eu o fac.» ×××××××××××× ~vreau sa vorbim ~ sa vorbim despre ce Minho. Despre cum nu ma bagi în seama, despre cum nu ți a fost dor de mine...