❥𝑭𝒊𝒍𝒆 𝑰𝒏𝒕𝒓𝒆𝒈𝒊 𝑫𝒆 𝑻𝒆 𝑰𝒖𝒃𝒆𝒔𝒄 ༄ [2ᵐⁱⁿ]

°E°

"seungmin ce se întâmplă cu tine?"

"mama nu am nimik, pur și simplu sunt obosit și satul de tot"

"de tot? În ce sens?"

"nu cred ca ești în măsura să-mi înțelegi inima, asa ca mai bine tac din gura și ma duc sus sa ma înjur singur"

Ii spun și plec la mine în dormitor închizând ușa cu cheia. Nu am chef nici de mama, nici sa o aud, Nicu măcar sa mănânc, nu mai am chef de absolut nimik. Am impresia ca totul în jurul meu se învarye în acest moment, o amețeală cumplita își face apariția și nu pot decât sa ma sprijin de birou închizând ochii sperând sa treacă.

Picioarele mi se înmoaie și simt cum mai au umpic și cedează, cum inima îmi hate cu putere în piept.

După ce stau asa câteva minute încercând sa ma calmez, teapa dispare treptat, încă pocioatele fiindu-mi destul de moi. Ma duc la baie cu greu făcând un duș apoi ies decat în halat bahanfula în pat închizând ochii. Nu mai aveam putere sa fac absolut nimik, cum am închis ochii somnul ma luat instant.

~~~~✿︎~~~~~

"vrau sa fiu îngropat în toată dragostea asta de căcat. Vreau sa îmi smulg inima a din piept, de ce doare asa tare, de ce simt ca o parte din mine sa întors dar în loc sa ma facă sa zâmbesc îmi strânge inîn ai pumni deparca ar avea tot dreptul sa facă asta? " vorbeam cu voce tare de unul singur deparca as fi înnebunit im acest moment, și nu pot nega faptul ca mai am umpic și chiar ajung la asta, în punctul în care sa înnebunesc la propriu.

Ies din camera cu telefonul în mana, nici urma de mama sau de tata. Oricum tata mai mereu lucrează deci nu știu de ce ma mira ca nu e acasă.

Ies pe ușa casei plecând spre liceu cu căștile în urechi Simtind nevoia sa ma descarc. Simt muzica asta în inima mea, parca îmi curge prin vene fiecare vers în parte deparca știe ce simt. Urcare cuvânt rostit ma face sa vreau sa îmi dau frâu unor lacrimi care nu știu de ce vor sa iasă afara.

Cum ajung la liceu ma duc în clasa, nimeni nu era înăuntru, draperuile erau trase făcând puțin întuneric. Ma așez pe scaun, încă având candtile în urechi, începe un instrumental, un instrumental foarte interesant, apoi încep sa spun cuvinte, cuvinte care se transforma în propoziția, apoi în versuri ca mai apoi la final să-mi dau seama ca tocmai am compus o piesa.

O piesa plina de emoții și stări fiind chiar genul meu am scris toată piesa asta, Crezând ca nu trebuie sa pierd asa ceva din vedere, apoi recitind și tot recitind simt nevoia sa pun în aplicare piesa asta.

Dar cred ca chiar o voi face.

Sud clopoțelul, nu știu de cât timp stau aici sau când am venit aici dar știu ca ora începe și mai târziu va trebui sa ies sa iau o gura de aer, gândindu-mă mai bine la piesa asta.

----- ♫︎ -----

Stăteam pe o banca departe de copii din curtea liceului, uitându-mă la foaia din fata mea cu instrumentalul în urechi încercând să-l când și sincer îmi ieșea destul de bine. Simt o mana pe umărul meu și tresar când îl vad pe Minho în spatele meu.

"Minho?"

"hei Min, ce faci?"

"stăteam destul de bine? Dorești ceva?"

"vreau sa vorbim"

"sa vorbim despre ce Minho. Despre cum nu ma bagi în seama, despre cum nu ți a fost dor de mine, despre cum îmi vine să-mi smulg inima din piept, despre cum miai lipsit atât de mult încât  voiam sa vin și sa te caut eu însămi. Minho te joci cumva cu inima mea fiindcă nu îmi place.? "

" min imi pare rău că te-am ignorat atâta timp "

" ști ce ma face pe mine sa trec cu vederea peste tot, faptul ca te iubesc în acest moment. Nu vreau minho, dacă tot ai apărut din nou, nu repta aceiași greșeală. Nu veni sa pleci înapoi, prefer sa păstrezi distanta în continuare fără de mine dacă asta însemna că probabil vei pleca din nou "

Ignorați greșelile

Stayyyyyyy8