Ma ținea de mana în timp ce ne plimbam, nu scoateam niciunul un cuvânt, și sincer simțeam putina tensiune între noi.
Imi întorc privirea spre el și el spre mine pentru o secunda doar ca să ne reîntoarcem capul înapoi uitându-ne unde vedeam cu ochii.
Nu știu dacă sa fac eu primul pas sa vorbesc sau sa îl las pe el din moment ce niciunul nu a m vorbit decand am plecat de la liceu.
Imi duc ochii spre el, se uita în partea opusa, nu se uita la mine.
"Minho" îmi fac curaj să-l strig, pan ala urma ce am de pierdut. În fata altora sunt un anti social, în schimb in fata lui Minho nu pot sa nu ma rușinez sau sa fiu timid, sa vreau sa fug sa simt cum inima îmi bate sau pur și simplu sa vreau sa îl sărut.
"ce sa întâmplat Minnie"
"ăăm te vad tăcut, ești bine?"
Se opreste in loc întorcându-se spre mine, nu știu ce voia sa facă dar ma făcut curios. Vine spre mine și își pune ambele mâini pe fața mea privindu-mă mai mult în suflet decat în ochii.
"sunt foarte bine" își continua propoziția, nu știu de ce nu ar fii bine, adică ne am împăcat, i-am dat o sa asa iar acum...acum nu știu. Ce sunt eu și cuinho acum?
"Minnie" ii aud vocea pocnind din degete
"ău, ce e?"
"ce faci? Visezi cumva cu ochii deschiși"
"ma gândeam Minho"
"la ce"
"ce suntem noi doi acum?"
"cum adi...-Minnie noi doi suntem împreuna acum, suntem iubiți, pur și simplu. Nu îți face griji și nu te mai gândi la asta, sper să-ți i tre în cap asta. Eu sunt iubitul tău, tu ești iubitul meu, noi doi formam un cuplu cu alte cuvinte și mai pe scurt suntem iubiți "
" dar părinți noștri? Pan ala urma tot ei au fost cei care ne-au despărțit."
" de ce trebuie sa știe ei totul, dacă nu le convine fugim "
" Minho trebuie să-mi termin liceul, nu poți sa fugi asa le zi ce trece unde vezi cu ochii. "
" atunci ne luam un apartament, be luam o casa. Vedem noi ce facem, dar oricum nu trebuie sa știe ei mereu totul, ca pana la urm anu suntem câini sa ne tina legați în lesa vrând sa știe unde ne ducem cu cine ne ducem, la ce ora venim sau cu cine venim sau cu cine ne futem noi "
" mai ușor cu cuvintele astea vulgare "
" de ce? Sa știi ca dacă ar fii cineva cu care as face-o, asa ca un mic pont persoane respectiva sta chiar aici în fata mea. "
Imi spune mie cu un zâmbet ștrengar pe buze
" atunci dacca asa stau lucrurile, as fute și eu ceva mai exact ți-aș fute ție una "
" Haha "
" tu ai început minho." ii spun și o iau înainte spre casa, nu mai aveam mult su ajungem. Îl aud ca aleargă în spatele meu și se oreste lângă mine luanduma înapoi de mana.
" nu fugii "
" nu fug, eu doar am luat-o înainte spre casa. Nu e vina mea ca tu ai rămas în urma. "
" asa e, e vina mea ca m am îndrăgostit dar știi care e partea cea mai tare...ca nu regret"
Imi afișez un zâmbet pe buze el se uita la mine, îl vedeam cu coltul ochiului asta fiindcă eu ma uitam la drum. Mi a trecut ceva prin cap, asa ca o voi pune în aplicare.
El fiind atât de atent la mine eu îmi ridic puțin piciorul punându-i o piedica.
"asa joci"
" mie nu îmi place sa ma joc" ii spun și scot limba la el luând-o la sănătoasă cu el după mine.
M aprins din urma pana la urma luanduma în brate stil mireasa mergând cu mine asa pana iam spus sa se oprească.
" am ajuns."
"aici?" îl vad ca spune puțin surprins
"da, de ce?"
"nuu...numic" spune și își afișează din nou un zâmbet pe buze. Asta mi sa părut umpic ciudat doar ca nu știu de ce.
"am plecat." ii spun și îl sărut fugitiv pe buze plecând în casa.
¡ Minho pov ¡
Asta mi sa părut umpic ciudat, adică faptul ca aici am luat jurnalul după ce ia căzut muncitorului, fix aici în fata casei lui Seungmin. Asta ma pus umpic pe gânduri, dar acum trebuie sa ma concentrez pe faptul ca Seungmin e din nou în bratele mele și mai mult de atât îmi e și iubit.
Sunt fericit
Ignorați greșelile 🤪
CITEȘTI
❥𝑭𝒊𝒍𝒆 𝑰𝒏𝒕𝒓𝒆𝒈𝒊 𝑫𝒆 𝑻𝒆 𝑰𝒖𝒃𝒆𝒔𝒄 ༄ [2ᵐⁱⁿ]
Fanfiction«Am aruncat tot la gunoi, stări, emoti și iubirea mea fata de el. Mi am dat seama ca nu ma va privi asa cum eu o fac.» ×××××××××××× ~vreau sa vorbim ~ sa vorbim despre ce Minho. Despre cum nu ma bagi în seama, despre cum nu ți a fost dor de mine...